Decizia CCR nr. 189/2021Punctul 14

14. Se susține că textul criticat va conduce, totodată, la declanșarea unui val de litigii în cadrul cărora persoane cărora le-au fost deja soluționate dosarele administrative, prin emiterea deciziilor de compensare de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fie în cadrul procedurii administrative, fie în temeiul hotărârilor judecătorești pronunțate, să solicite acordarea diferenței de valoare. Prin modificarea, după numai șapte ani de la adoptare, a prevederilor referitoare la modalitatea de evaluare a despăgubirilor se anihilează orice garanție privind durata sau rezultatul procedurilor, care practic sunt impuse a fi reluate de legiuitor fără o minimă justificare. Or, câtă vreme legiuitorul a adoptat o anumită modalitate de evaluare, prin utilizarea unui criteriu stabil de-a lungul timpului, anume valoarea din grila notarială a anului 2013, aplicabilă pentru toate persoanele solicitante ale măsurilor reparatorii, schimbarea survenită după șapte ani de aplicare a acestei legi și înlocuirea cu valori variabile de la an la an, fără o justificare rezonabilă, care nu se bazează pe nicio decizie a Curții Constituționale ori a Curții Europene a Drepturilor care să se fi pronunțat în privința neconformității criteriului stabilit cu Legea fundamentală ori cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, imprimă un caracter imprevizibil modificărilor aduse textului, punând persoanele implicate în proceduri administrative în situații incerte, pe viitor putând să se aștepte oricând ca legiuitorul să modifice legea în funcție de interese care scapă oricărei logice și juridice înțelegeri. Se încalcă astfel principiul stabilității/securității raporturilor juridice. ...