Decizia CCR nr. 187/2021Punctul 67

67. Curtea mai reține că, potrivit art. 90 din Codul penal, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită. Este adevărat că, în ipoteza aplicării unei asemenea proceduri de individualizare a pedepsei, instanța judecătorească a stabilit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, însă a apreciat, raportat și la persoana sa, că acesta se poate îndrepta fără aplicarea pedepsei. Acceptând că, în cazul dat, buna reputație reprezintă un concept juridic, și nu unul eminamente moral, rezultă că legiuitorul nu are posibilitatea să stabilească în cazul amânării aplicării pedepsei că persoana nu beneficiază de o reputație care să îi permită accederea la funcția de judecător/procuror. Prin urmare, în situația dată, a lega o consecință juridică de soluția de amânare a aplicării pedepsei, respectiv reputația îndoielnică, înseamnă a încălca însuși art. 90 din Codul penal, ceea ce ar fi contrar principiului legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea cu privire la valorizarea în plan constituțional a efectelor amânării aplicării pedepsei și Decizia nr. 905 din 16 decembrie 2020, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I). ...