Decizia CCR nr. 61/2017Punctul 67

67. Prin urmare, întrucât dispoziţiile legale ce ţin de fondul reglementării au fost constatate ca fiind neconstituţionale, şi anume procedura de elaborare şi adoptare a actelor normative interpretative, rezultă, în mod firesc, concluzia irefragabilă potrivit căreia legea, în sine, nu mai poate reglementa doar dispoziţii generale sau principii generale. Practic, dispare unul dintre elementele fundamentale ale legii, ea nemaiputând reglementa relaţiile sociale care transpar încă din titlul şi obiectul său, redactate la rândul lor într-un mod deficitar, având în vedere conţinutul normativ concret al actului normativ analizat. Or, o lege care cuprinde numai principii generale, respectiv, în cauza de faţă, definirea metodelor de interpretare, nu se înscrie în conceptul de lege pe care Curtea l-a definit prin Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, potrivit căreia „legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia“, astfel că nu justifică o existenţă normativă de sine stătătoare a unei asemenea legi. ...