Decizia CCR nr. 61/2017Punctul 66

66. Or, constatându-se neconstituţionalitatea procedurii de interpretare a legilor pe motiv că această procedură ţine de regulamentele parlamentare, a procedurii de interpretare a legilor de aprobare a ordonanţelor, care la rândul ei ţine de regulamentele parlamentare, precum şi a procedurii de interpretare a actelor administrative normative, pe motiv că o atare procedură contravine în sine art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea observă că obiect de reglementare unic al legii ar deveni definirea metodelor de interpretare, astfel cum aceasta a fost realizată la art. 7-9 ale legii. Or, obiectul reglementării astfel cum este definit la art. 1 din lege [a se vedea şi art. 52 din Legea nr. 24/2000] şi menţionat în titlul legii [cu privire la importanţa acestuia, a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 89, Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2015, paragraful 23, sau Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 28] se referă la procedura interpretării actelor normative, nu şi la metodele de interpretare. Acestea, deşi reprezintă elemente componente ale părţii dispozitive a actului normativ, nu pot forma obiect exclusiv al unei legi, dispoziţiile generale având rolul de a orienta întreaga reglementare, de a determina obiectul şi principiile acesteia, şi nu de a deveni ele însele dispoziţii de fond ale actului normativ în sensul art. 53 din Legea nr. 24/2000. ...