Decizia CCR nr. 153/2021Punctul 23

23. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 136 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticate de autorul excepției din perspectiva lipsei de claritate, Curtea reține că, potrivit acestor dispoziții legale, în cazul conflictului ivit între secțiile specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, acesta se va soluționa de secția instanței imediat superioare și comune instanțelor aflate în conflict, corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul. Așadar, prevederile legale criticate sunt redactate cu suficientă precizie și claritate astfel încât să permită destinatarilor interpretarea și aplicarea lor, dată fiind și calitatea destinatarilor dispoziției legale criticate, respectiv completuri de judecată ale instanțelor judecătorești. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, sau Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109, citate în Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 47). ...