Decizia CCR nr. 136/2021Punctul 36

36. Sub aspectul naturii reparației, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul la despăgubire se referă în principal la despăgubirea financiară. Acesta nu conferă dreptul de a se asigura eliberarea deținutului, care este reglementat de art. 5 paragraful 4 din Convenție. Astfel, luarea în considerare a unei perioade de arest preventiv pentru a evita plata unei amenzi nu echivalează cu o despăgubire în sensul prevederilor art. 5 paragraful 5, întrucât nu constituie o măsură de natură pecuniară [Hotărârea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Wloch împotriva Poloniei (nr. 2), paragraful 32]. Cu toate acestea, o reducere a pedepsei ar putea constitui despăgubire în sensul art. 5 paragraful 5 dacă a fost acordată în mod explicit pentru a permite redresarea în urma încălcării respective și dacă a avut un impact măsurabil și proporțional asupra pedepsei executate de persoana în cauză (Decizia din 8 octombrie 2019 cu privire la admisibilitatea Cererii nr. 36.391/16, pronunțată în Cauza Porchet împotriva Elveției, paragrafele 18-25). De asemenea, Curtea de la Strasbourg a statuat că prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenție cuprind un drept la despăgubire nu numai pentru daunele materiale, ci și pentru orice stres, anxietate și frustrare pe care o persoană le poate avea ca urmare a încălcării altor prevederi din articolul 5 (Hotărârea din 10 noiembrie 2015, pronunțată în Cauza Sahakyan împotriva Armeniei, paragraful 29; Hotărârea din 15 martie 2018, pronunțată în Cauza Teymurazyan împotriva Armeniei, paragraful 76). ...