Decizia CCR nr. 125/2021Punctul 22

22. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea stabilesc conținutul ordonanței emise de procuror, care, pentru asigurarea respectării principiului legalității, trebuie să fie întotdeauna motivată, astfel cum prevede norma procesuală criticată, și trebuie să cuprindă denumirea parchetului, data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și datele privitoare la persoana suspectului sau a inculpatului, obiectul actului sau al măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora, iar atunci când este cazul, mențiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată, date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi, precum și alte mențiuni prevăzute de lege și semnătura celui care a întocmit-o. Contrar susținerilor autorului, Curtea constată că norma procesual penală reglementează, în mod imperativ, obligația ca ordonanța să fie întotdeauna motivată în fapt și în drept [lit. d) ] - nemaiexistând posibilitatea din vechea lege procesual penală de a se emite un act sumar, astfel cum era rezoluția -, să cuprindă, pe lângă mențiunile enumerate mai sus, și fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia, precum și datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului [lit. c) ], în acord cu dispozițiile constituționale invocate de autor. De altfel, Curtea constată că aspectele invocate de autor, referitoare la circumstanțele în care a fost emisă ordonanța de către procuror (cu reținerea unor împrejurări neadevărate, în opinia acestuia), nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, astfel că examinarea lor nu intră în competența instanței de control constituțional. ...