Decizia CCR nr. 652/2021Punctul 15

15. Astfel, prin Decizia nr. 125 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 21 mai 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. c) , d) și f) din Codul de procedură penală. În acest sens, prin decizia menționată, paragraful 22, Curtea a reținut că dispozițiile art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc conținutul ordonanței emise de procuror, care, pentru asigurarea respectării principiului legalității, trebuie să fie întotdeauna motivată, astfel cum prevede norma procesuală criticată, și trebuie să cuprindă: denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau a inculpatului, obiectul actului sau al măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora, iar atunci când este cazul, mențiunea privind calea de atac disponibilă, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată, date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi, alte mențiuni prevăzute de lege și semnătura celui care a întocmit-o. Așa fiind, Curtea a constatat că, în acord cu prevederile constituționale invocate și contrar susținerilor autorului excepției, norma procesual penală reglementează, în mod imperativ, obligația ca ordonanța să fie întotdeauna motivată în fapt și în drept [lit. d) ], nemaiexistând posibilitatea din vechea lege procesual penală de a se emite un act sumar, astfel cum era rezoluția. De altfel, Curtea a observat că aspectele invocate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, autorul excepției fiind nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare de către procurorul de caz a dispozițiilor de lege criticate. ...