Decizia CCR nr. 652/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac. Astfel, consideră că dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale „în situația în care se apreciază că acest text de lege nu impune în mod imperativ ca din motivarea în fapt a ordonanței să rezulte explicit ori determinat motivul de fapt pentru care s-a dispus măsura“. Subliniază că, în cazul său, ordonanța procurorului arată în mod foarte vag motivele de fapt ale clasării. Nu susține că este necesar ca motivarea măsurii dispuse să fie amplă, ci doar că trebuie să arate explicit și determinat/determinabil motivul soluției, astfel încât, pe de o parte, judecătorul să poată verifica legalitatea și temeinicia ordonanței de clasare, iar, pe de altă parte, măsura dispusă să poată fi combătută cu argumente logice și juridice, conform normelor de drept material și procesual aplicabile. Referitor la prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală arată că acestea îngrădesc accesul la justiție și încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât încheierea de respingere de către judecătorul de cameră preliminară este definitivă, „neexistând calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 129 din Constituție“. Totodată, susține că „prin textul de lege menționat se încalcă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie penală“. Consideră că plângerea întemeiată pe prevederile art. 340 din Codul de procedură penală nu poate fi considerată o cale de atac, întrucât controlul judiciar trebuie să privească o hotărâre judecătorească, și anume încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează plângerea formulată potrivit dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală. Prevederile art. 129 din Constituție statuează că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Or, dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală suprimă această posibilitate în cazul plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 340 din același cod. Susține că sintagma „în condițiile legii“ din cuprinsul prevederilor art. 129 din Constituție se referă strict la termene și modalități, întrucât, în caz contrar, dispoziția constituțională ar fi ca părțile interesate și Ministerul Public să poată exercita căile de atac numai dacă legea nu prevede altfel, „ceea ce ar conduce la desuetudinea acestei dispoziții“. ...