Decizia CCR nr. 120/2021Punctul 19

19. Totodată, Curtea observă că printre obligațiile președintelui instanței, enumerate în cuprinsul art. 374 alin. (2) din Codul de procedură penală, se regăsește și aceea de înștiințare a inculpatului cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, acesta atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Cu privire la acest aspect, în jurisprudența sa (Decizia nr. 236 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 8 iulie 2020), Curtea a reținut că actuala lege procesual penală reglementează dreptul la tăcere și dreptul de a nu contribui la propria incriminare în raport cu diverse momente procesuale, iar, la nivel de principiu, reglementează dreptul la apărare în art. 10 alin. (4) , potrivit căruia „Înainte de a fi ascultați, suspectului și inculpatului trebuie să li se pună în vedere că au dreptul de a nu face nicio declarație“. De asemenea, în decizia precitată, la paragraful 53, Curtea a observat că, în prezent, dreptul la tăcere și la neautoincriminare este enumerat între drepturile procesuale ale suspectului și ale inculpatului, art. 83 lit. a) din Codul de procedură penală prevăzând că inculpatul are dreptul de a refuza să dea declarație fără riscul de a suferi vreo consecință defavorabilă ca urmare a acestui refuz, iar, potrivit art. 99 alin. (2) din Codul de procedură penală, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și „are dreptul de a nu contribui la propria acuzare“. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 109 alin. (3) din Codul de procedură penală, „În cursul audierii, suspectul sau inculpatul își poate exercita dreptul la tăcere cu privire la oricare dintre faptele ori împrejurările despre care este întrebat“. În același mod, Curtea a reținut și alte norme procesual penale, care reglementează dreptul la tăcere, cum ar fi: art. 209 alin. (6) referitor la măsura preventivă a reținerii, incident atât în materia controlului judiciar - potrivit art. 212 alin. (3) , cât și în materia controlului judiciar pe cauțiune, raportat la art. 216 alin. (3) ; art. 225 alin. (8) la care face trimitere și art. 238 alin. (1) privind arestarea preventivă a inculpatului în cursul urmăririi penale, respectiv în procedura de cameră preliminară și în cursul judecății; art. 374 alin. (2) privind procedura de judecată - momentul procesual al explicațiilor preliminare, când, printre altele, președintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce și îl înștiințează pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Curtea a reținut, de altfel, că acest din urmă text este incident și în materia apelului, potrivit art. 420 alin. (4) , care stabilește că „Instanța de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond“. ...