Decizia CCR nr. 127/2021Punctul 14

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia din dosarele Curții nr. 1.830D/2018 și nr. 2.868D/2019 susține, în esență, că, prin textele de lege criticate, legiuitorul a acordat procurorului ierarhic superior competență exclusivă de soluționare a unui incident procedural, cu depășirea competențelor stabilite de normele procesual penale referitoare la funcțiile judiciare. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 23 din 20 ianuarie 2016, în care s-a recunoscut atributul de a înfăptui justiția exclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție și instanțelor judecătorești, Ministerul Public fiind doar un participant la realizarea justiției. Totodată, reamintește că aceleași aspecte sunt stabilite prin dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție. În aceste condiții, susține că, prin dispozițiile art. 70 alin. (1) și (4) din Codul de procedură penală s-a extins competența materială a organului de urmărire penală, acordându-se acestuia dreptul ca, prin soluționarea cererii de recuzare, să participe la înfăptuirea justiției. Totodată, invocă Decizia Curții nr. 625 din 26 octombrie 2016, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, care stabilește că asupra cererii de recuzare a procurorului formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior este neconstituțională. ...