Decizia CCR nr. 101/2021Punctul 6

6. Pe de altă parte, examinând legea în forma anterioară reexaminării, constatăm că aceasta nu cuprindea nicio prevedere referitoare la sancționarea infracțiunilor cuprinse în art. 8 și art. 9 și cu pedeapsa amenzii (alternativ cu pedeapsa închisorii) și nici Curtea Constituțională, prin decizia anterioară de admitere, nu a solicitat Parlamentului ca pentru astfel de infracțiuni să prevadă ca sancțiune și pedeapsa amenzii (alternativ cu pedeapsa închisorii). Cu ocazia reexaminării, reconfigurând legea, Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a modificat dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) , precum și ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, prin care sunt incriminate comportamente în materia evaziunii fiscale, stabilind în plus ca sancțiune pentru infracțiunile cuprinse în aceste dispoziții și pedeapsa amenzii, cu încălcarea limitelor reexaminării legii, stabilite prin dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție. 6.1. Forma actuală a dispozițiilor art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005 prevede că: Art. 8. (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. (2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi asocierea în vederea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) . Art. 9. (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; ... b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; ... c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; ... d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; ... e) executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor; ... f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; ... g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală. ... (2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani. (3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani. ... 6.2. Noua formă a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 9 alin. (1) din legea supusă controlului de constituționalitate în prezenta cauză prevede că: + Articolul 8 (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, sau cu amendă, stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat. (2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, sau cu amendă asocierea în vederea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1) . + Articolul 9 (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, sau cu amendă, următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: ... 6.3. Practic, noua formă a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 9 alin. (1) din legea supusă controlului de constituționalitate în prezenta cauză, adoptată de Camera Deputaților cu încălcarea limitelor de reexaminare a legii, a modificat radical regimul sancționator al faptelor prevăzute în legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prin introducerea, alături de pedeapsa principală a închisorii, a pedepsei principale alternative a amenzii. Or, modificarea regimului sancționator al faptelor prevăzute într-o lege care are ca scop prevenirea și combaterea acestora, adoptată exclusiv de Camera decizională, reprezintă o modificare substanțială a obiectului de reglementare și a configurației legii, încălcându-se astfel dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție referitoare la reexaminarea legii. Nu în ultimul rând, se impune precizarea că această modificare radicală a regimului sancționator al faptelor prevăzute în legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, adoptată numai de Camera Deputaților, este de natură să afecteze coerența sistemului sancționator al legislației penale, în condițiile în care pedeapsa principală alternativă a amenzii este prevăzută în Codul penal pentru infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 5 ani și nu pentru infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani. Or, limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzute în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este de 10 ani, limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol este de 15 ani, limita maximă a pedepsei închisorii prevăzute în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 este de 8 ani, limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzute în alin. (2) al aceluiași articol se majorează cu 5 ani, iar limita maximă specială a pedepsei închisorii prevăzute în alin. (3) al aceluiași articol se majorează cu 7 ani. ... 6.4. Pe de altă parte, introducerea prin legea criticată în prezenta cauză a pedepsei amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii ce poate ajunge până la o limită maximă de 15 ani pentru infracțiunile cuprinse în art. 8 și 9 din lege este în totală contradicție cu politica penală a legiuitorului, astfel cum aceasta rezultă din interpretarea sistematică a prevederilor art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005. În consecință, constatăm o încălcare a obligației pozitive a statului de a reglementa un cadru normativ coerent, care să asigure un standard ridicat de protecție drepturilor și libertăților fundamentale ale celorlalte persoane, care sunt puse într-o stare de pericol datorită normativizării unui sistem sancționator care își pierde rolul său preventiv, punitiv și educativ. Se înlătură, totodată, efectul disuasiv al pedepselor penale, încurajându-se săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și, prin aceasta, se aduce atingere rolului de prevenție generală al normelor de incriminare prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, întrucât infracțiunile de evaziune fiscală prezintă un pericol social ridicat, deoarece privesc relațiile sociale din domeniul financiar și fiscal și au ca scop protejarea bugetului general consolidat, fiind reglementate în vederea asigurării resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale. ... 6.5. Sustragerea de la plata taxelor și a impozitelor este prezentă în toate statele, cunoscând forme și proporții diferite, motiv pentru care elaborarea unor politici și mecanisme de prevenire și de stopare a fenomenului infracțional analizat constituie una dintre preocupările fiecărui stat. Întrucât evaziunea fiscală este un fenomen dinamic, ce îmbracă forme foarte diverse, pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor ce stau la baza sa, aceasta a fost clasificată, în doctrină (Mihai-Adrian Hoțea, Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Comentarii și explicații, ediția a 3-a, Editura C. H. Beck, pp. 159-252), în evaziune fiscală legală și evaziune fiscală ilegală, iar cea din urmă a fost subclasificată, pe de o parte, în evaziune fiscală reală, evaziune fiscală propriu-zisă, evaziune fiscală prin derularea unor activități ilegale și evaziune fiscală prin derularea unor activități subterane, iar, pe de altă parte, în evaziune fiscală internă și evaziune fiscală internațională. Evaziunea fiscală legală presupune sustragerea contribuabililor de la plata unor taxe și impozite, prin invocarea unor temeiuri legale, precum lacunele legislative. Evaziunea fiscală ilegală constă în sustragerea contribuabililor de la plata obligațiilor fiscale, de cele mai multe ori prin folosirea unor mijloace ilicite. Evaziunea fiscală reală reprezintă valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin toate faptele de evaziune săvârșite într-un interval de timp determinat. Evaziunea fiscală propriu-zisă constă în sustragerea de la plata contribuțiilor bugetare datorate în legătură cu venituri realizate din activități licite. Evaziune fiscală prin derularea unor activități ilegale constă în desfășurarea unor activități ilicite producătoare de venituri pentru care nu se plătesc impozite și taxe. Evaziunea fiscală prin derularea unor activități subterane este o formă de evaziune fiscală care se concretizează în realizarea unor venituri legale, dar care sunt ascunse autorităților. Evaziunea fiscală internă reprezintă forma de sustragere a contribuabililor de la plata taxelor și impozitelor prin mijloace aflate pe teritoriul național. În fine, evaziunea fiscală internațională constă în sustragerea contribuabililor de la plata datoriilor fiscale pe care le au conform sistemului fiscal intern prin folosirea unor paradisuri fiscale sau jurisdicții off-shore. Printre cauzele evaziunii fiscale, în literatura juridică de specialitate sunt enumerate carențele legislației fiscale, povara fiscală, lipsa de armonizare între instituțiile statului implicate în administrarea fiscală și ineficiența instituțiilor de control fiscal. Așa fiind, faptele de evaziune fiscală prezintă un pericol major pentru relațiile sociale din domeniul colectării impozitelor și taxelor de către autoritățile abilitate ale statului, în vederea transformării lor în venituri la bugetul de stat, motiv pentru care elaborarea unor politici și a unor mecanisme juridice eficiente pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale reprezintă o prioritate a fiecărui stat. Aceste mecanisme presupun inclusiv adoptarea unor norme penale de incriminare adecvate, care să asigure realizarea obiectivelor anterior menționate. Pentru aceste motive, legea criticată este de natură a atenua mult efectul disuasiv al pedepselor aplicabile în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, cu consecința încurajării fenomenului infracțional în domeniul analizat și, prin urmare, a sporirii numărului persoanelor care vor săvârși fapte de evaziune fiscală. ... 6.6. Referitor la rolul preventiv al normelor penale și, implicit, al pedepselor, precum și la obligația statului de a incrimina faptele a căror săvârșire prezintă un pericol social sporit, asigurând, în acest fel, securitatea relațiilor sociale din domeniile vizate și, totodată, a valorilor fundamentale ocrotite prin Constituție, obligație ce îi revine acestuia conform art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că dispozițiile constituționale anterior menționate impun legiuitorului obligația de a lua măsuri în vederea apărării ordinii și siguranței publice, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului infracțional, cu excluderea oricăror reglementări de natură să ducă la încurajarea acestui fenomen. S-a arătat, prin urmare, că, atunci când stabilește regulile referitoare la tragerea la răspundere penală, legiuitorul trebuie să asigure un just echilibru între interesul individual și interesul general al societății de a-i găsi și a-i trage la răspundere penală pe autorii infracțiunilor și de a preveni atingerile ce pot fi aduse ordinii și siguranței publice, echilibru care este absolut necesar în scopul apărării valorilor constituționale (a se vedea Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 21 aprilie 2016, paragraful 22, și Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 9 iunie 2017, paragraful 33). Prin aceeași jurisprudență, Curtea a reținut că dacă o anumită categorie de fapte de un vădit pericol social „nu ar fi descurajate prin mijloacele dreptului penal, ele ar conduce la încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de Codul penal, valori de rang constituțional, precum statul de drept, democrația, respectarea Constituției și a legilor care sunt consacrate prin art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală printre valorile supreme“. S-a arătat, totodată, că Parlamentul nu poate proceda la eliminarea protecției juridice penale a valorilor cu statut constituțional și că libertatea de reglementare pe care o are Parlamentul în aceste cazuri se exercită prin reglementarea condițiilor de tragere la răspundere penală pentru faptele antisociale care aduc atingere valorilor prevăzute și garantate prin Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, paragraful 3). ... 6.7. Prin raportare la jurisprudența anterior invocată, reținem că infracțiunile de evaziune fiscală - infracțiuni de rezultat ce au ca subiect pasiv statul -, ele constând, în esență, în prejudicierea intereselor financiare ale acestuia prin lipsirea sa de sume de bani care aparțin, conform dispozițiilor legale, bugetului general consolidat, impun crearea unor mecanisme juridice eficiente pentru atingerea scopului anterior menționat. Adoptarea unor dispoziții legale de natură a permite statului acoperirea prejudiciilor materiale provocate prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv recuperarea sumelor de bani reprezentând astfel de prejudicii, nu este, în niciun caz, suficientă prin raportare la scopul legii penale, întrucât nu asigură realizarea funcției preventive și de reeducare specifice normei penale. Astfel, simpla reglementare a unor pârghii de recuperare a prejudiciilor materiale produse prin comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, în lipsa prevederii unor pedepse și măsuri eficiente, de natură a determina destinatarii legii penale să se abțină de la săvârșirea faptelor incriminate și, respectiv, de natură a face persoanele condamnate pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni să realizeze semnificația faptelor comise și a urmărilor acestora pentru valorile sociale ocrotite, cu consecința reeducării lor, în vederea reintegrării în societate, este lipsită de eficacitate prin raportare la nevoia prevenirii fenomenului infracțional. Mai mult, apreciem că tocmai importanța protejării intereselor financiare ale statului trebuie să fie tradusă, la nivel legislativ, prin adoptarea unei legislații al cărei scop să nu se rezume la simpla recuperare a prejudiciilor, ci să aibă în vedere prevenirea săvârșirii faptelor din categoria celor care prejudiciază, în acest fel, bugetul general consolidat al statului. ... 6.8. De altfel, prin Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Curtea Constituțională - analizând sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale de modificare și completare a unor acte normative, care, printre altele, propuneau: – introducerea, după art. 309 din Codul penal, a unui nou articol, care prevedea reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, în cazul infracțiunilor prin care s-a produs un prejudiciu evaluabil în bani, dacă până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat; ... – aplicarea pedepsei amenzii, dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții era de până la 500.000 euro; ... – și, de asemenea, aplicarea unei sancțiuni administrative, care se înregistra în cazierul judiciar, dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, a reținut că „scopul urmărit de legiuitor prin acordarea beneficiului reducerii sau înlocuirii pedepsei a fost acela de a încuraja recuperarea integrală a prejudiciilor produse prin săvârșirea unor fapte penale, însă această finalitate nu poate substitui obligația statului de a asigura, prin politica sa penală, siguranța și securitatea cetățenilor săi, pedepsind acele persoane care se abat în mod grav de la normele de conviețuire prin sancțiuni penale corespunzătoare pericolului social relevat. Or, mărirea valorii prejudiciului creat prin săvârșirea unei fapte penale nu face altceva decât să lipsească de fermitate atitudinea statului în ceea ce privește combaterea fenomenului infracțional și tragerea la răspundere penală a persoanelor care se fac culpabile de producerea unor prejudicii atât de grave și, implicit, să îngreuneze înfăptuirea actului de justiție, care, potrivit art. 21 și art. 124 alin. (2) din Constituție, trebuie să se facă pentru toți justițiabilii în cadrul unui real proces echitabil și într-o manieră unică, imparțială și egală.“ ... ... 6.9. Având în vedere aspectele mai sus invocate, apreciem că, prin prevederea în legea criticată a pedepsei amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani pentru infracțiunile prevăzute în art. 8 și 9, legea contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) din Constituție cu privire la statul de drept, care obligă legiuitorul să ia măsuri adecvate în vederea apărării ordinii și siguranței publice, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului infracțional (Deciziile Curții Constituționale nr. 3 din 15 ianuarie 2014 și nr. 44 din 16 februarie 2016). ... ...