Decizia CCR nr. 93/2021Punctul 22

22. Cu privire la susținerile referitoare la instituirea, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 209/2015, a unui regim discriminatoriu, din perspectiva așezării juste a sarcinilor fiscale, prin excluderea de la beneficiul anulării diferențelor de obligații fiscale principale, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente acestora tocmai a acelor contribuabili care au achitat deja obligațiile fiscale vizate de ipoteza actului normativ, cum este și cazul autoarei excepției, Curtea constată că și aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, din examinarea dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție rezultă că legiuitorul are dreptul de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective (a se vedea Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012), fără ca prin aceasta să fie instituită o discriminare prin prisma așezării juste a sarcinilor fiscale. ...