Decizia CCR nr. 93/2021Punctul 32

32. Mai mult decât atât, Curtea reține că măsura anulării unor obligații fiscale, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 209/2015, reprezintă o opțiune a legiuitorului, o excepție de la regulă, și nu un drept fundamental al contribuabilului, astfel cum autoarea excepției tinde să îl considere. Regula potrivit căreia exceptio est strictissimae interpretationis este pe deplin aplicabilă în materie fiscală, întrucât principiul legalității nu permite interpretarea în mod extensiv a dispozițiilor legale. Având în vedere că taxele și impozitele constituie venituri ale bugetului de stat, prin care acesta își acoperă cheltuielile și își îndeplinește misiunea constituțională, este evidentă prioritatea interesului public față de interesul privat. Este în afară de orice îndoială faptul că încasarea impozitelor și taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Așadar, numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale, astfel cum au fost consacrate în art. 135 alin. (2) din Constituție. ...