Decizia CCR nr. 77/2021Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se invocă mai multe critici, grupate după cum urmează: (1) Susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) și ale art. 34, 35 și ale art. 136 alin. (1) din Constituția României 4. Se arată că, potrivit fișei actului normativ înregistrate pe pagina electronică a Camerei Deputaților, în această din urmă Cameră a fost introdusă prevederea de la art. 3, potrivit căreia: „Terenurile prevăzute la art. 2 sunt exceptate de la prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare.“ Or, introducerea unor astfel de derogări de la cadrul general aplicabil în materia apelor, fără a fi clar de ce se realizează această derogare și ce norme vor guverna regimul exploatării apelor existente în cadrul terenurilor prevăzute la art. 2 din lege, este de natură a contraveni mai multor dispoziții din Legea fundamentală. Astfel, în cadrul expunerii de motive a legii nu există nicio justificare cu privire la măsura prevăzută la art. 3, aceasta neavând nici măcar legătură cu obiectul de reglementare al legii, enunțat în cadrul art. 1, respectiv instituirea unui regim fiscal derogatoriu pentru categoriile de terenuri enumerate la art. 2 din propunere. În acest sens, prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea, în jurisprudența sa (deciziile nr. 128 din 6 martie 2019, nr. 139 din 13 martie 2019), a constatat neconstituționalitatea legii pentru lipsa temeinică a motivării reglementării. În lipsa motivării sau dacă aceasta are un caracter sumar, precum și în lipsa unei fundamentări temeinice, nu se poate cunoaște rațiunea legiuitorului, esențială pentru înțelegerea, interpretarea și aplicarea legii, în condițiile unui pronunțat caracter tehnic al reglementării. Or, normele de tehnică legislativă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 24/2000 stabilesc în mod neîndoielnic obligația unei temeinice motivări a proiectului de act normativ. ... 5. Totodată, se arată că exceptarea este realizată de o manieră generală, nefiind clar nici în ce constă derogarea și nici ce norme vor guverna regimul de folosire a apelor și a albiilor sau regimul de gospodărire a apelor. Autorul sesizării enunță astfel dispozițiile art. 2 din Legea apelor nr. 107/1996, referitoare la scopul actului normativ, arătând că, în urma derogării instituite, nu este clar prin ce mecanisme legale se va mai asigura atingerea obiectivelor anterior enunțate, cu consecința lipsirii dreptului la un mediu sănătos și a dreptului la protecția sănătății de ocrotirea juridică necesară, ceea ce este de natură a aduce atingere prevederilor constituționale incidente, precum și art. 1 alin. (5) din Constituție, din perspectiva cerințelor de claritate și previzibilitate ale unui text legal. ... 6. Mai mult, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituție, „bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice“. În același sens sunt și prevederile art. 1 alin. (1) -(2) din Legea apelor nr. 107/1996. Ca urmare, derogarea de la dreptul comun aplicabil, fără a se prevedea regulile specifice ce vor guverna activitățile legate de exploatarea apelor existente în cadrul terenurilor enumerate la art. 2 din lege, nu oferă o protecție eficientă a intereselor statului în materia proprietății publice asupra resurselor hidrominerale care îi aparțin. În lipsa unor mecanisme adecvate de folosire a apelor se aduce atingere art. 136 alin. (4) din Constituție, din perspectiva asigurării garantării și ocrotirii proprietății publice a statului cu privire la resursele sale hidrominerale. ... (2) Susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 44 și ale art. 136 alin. (5) din Constituția României 7. Se arată că în cadrul procedurii legislative derulate în cea de-a doua Cameră a fost completat art. 2 din lege cu alin. (2) care are următorul conținut: „Regimul derogatoriu se aplică și unor părți din terenurile de la alin. (1) a căror suprafață nu este mai mică de 10 hectare.“ Or, în cadrul art. 2 alin. (1) din lege se precizează că „Terenurile care fac obiectul prezentei legi sunt insule, grinduri și alte suprafețe de uscat cu o suprafață mai mare de 35 de hectare cu potențial de exploatare economică rezultate prin acțiuni sau modificări naturale ale teritoriului ori prin lucrări de amenajare hidrotehnică“. Astfel, nu este clar ce se urmărește prin completarea de la alin. (2) , imprimându-se normei un caracter confuz, întrucât reiese, pe de o parte, că terenurile care fac obiectul legii sunt cele care au o suprafață mai mare de 35 de hectare, iar, pe de altă parte, că fac obiect al legii și părțile din terenurile anterior menționate, a căror suprafață nu este mai mică de 10 hectare. În consecință, nu se poate determina care sunt, de fapt, terenurile ce fac obiectul legii și motivele pentru care aceste terenuri au fost alese, ceea ce aduce atingere cerințelor de claritate și previzibilitate inerente unui text legal, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 10 din lege, aceste terenuri vor fi transferate în proprietatea publică a statului și în administrarea unităților administrativ-teritoriale. Totodată, nefiind specificat care este regimul juridic al bunurilor ce urmează să facă obiectul transferului (proprietate publică/privată a statului, proprietate publică/privată a unităților administrativ- teritoriale sau proprietate privată a altor persoane), în lipsa reglementării unui mecanism de transmitere a proprietății care să respecte procedurile legale în vigoare și în lipsa unei individualizări concrete a bunurilor ce urmează să facă obiectul transferului, măsura este de natură a afecta principiul constituțional al autonomiei locale, reglementat prin art. 120 alin. (1) din Constituție, care privește atât organizarea și funcționarea administrației publice locale, cât și gestionarea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivităților pe care autoritățile publice le reprezintă. ... 8. Se apreciază că, în măsura în care terenurile ce fac obiectul reglementării sunt cele aflate în proprietatea privată a altor persoane, iar nu a statului, reglementarea este de natură a afecta dreptul de proprietate, creându-se premisele încălcării dispozițiilor art. 44 și ale art. 136 alin. (5) din Constituție. ... (3) Susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 111 alin. (1) și ale art. 138 alin. (5) coroborat cu art. 147 alin. (4) din Constituția României ...