Decizia CCR nr. 72/2021Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că soluția legislativă potrivit căreia hotărârile pronunțate în conflictele de muncă nu sunt supuse recursului, prevăzută atât la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cât și la art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, reprezintă o măsură procesuală care restrânge în mod disproporționat dreptul justițiabilului la instanță. Analizând expunerea de motive a Legii nr. 2/2013, autorul apreciază că motivele avute în vedere la reglementarea acestei măsuri (situații de fapt din anul 2012 referitoare la gradul ridicat de încărcare pe judecător, resurse umane insuficiente, infrastructură deficitară, durata mare de soluționare a proceselor etc.) nu se mai mențin și, oricum, nu și-au dovedit în timp eficiența, astfel fiind încălcate condițiile imperative prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituție pentru restrângerea exercițiului unui drept sau al unei libertăți. Dincolo de faptul că măsura este, în sine și în concret, disproporționată, inadecvată și inutilă pentru scopul urmărit, se susține că pretinsa stare de fapt de la nivelul instanței supreme nu poate fi imputată la infinit justițiabilului. Prin urmare, este afectat echilibrul dintre interesele concrete ale colectivității (reprezentate de Guvern) și dreptul fundamental al salariatului de a-i fi protejate interesele împotriva abuzurilor angajatorului. ...