Decizia CCR nr. 69/2021Punctul 106

106. Astfel, cu referire la reglementările de fond din legea criticată „contaminate“ de neclaritatea definiției DAE, Curtea reține că lipsa de acuratețe a acestei definiții îi pune pe destinatarii legii, cu precădere instituțiile financiare, în imposibilitatea de a înțelege și dispozițiile de drept material conținute în aceasta. De exemplu, în ceea ce privește dispoziția de drept material conținută în art. 7 din lege care interzice instituțiilor financiare să insereze și să utilizeze dobânzi excesive, pentru a se putea conforma acestei obligații, în caz de nerespectare existând și sancțiuni, instituția financiară trebuie să aplice prevederile de drept material din art. 4-6 din lege care stabilesc nivelul maxim al DAE care poate fi stabilit în diversele categorii de contracte de credit. Or, întrucât definiția DAE este neclară, nu sunt clare nici dispozițiile care stabilesc limitele DAE în contractele de credit potrivit diferențierilor prevăzute de art. 4-6 din lege. În plus, și cel mai important, neclaritatea definiției DAE generează și imposibilitatea pentru instituțiile financiare de a respecta interdicția de a insera dobânzi excesive în contracte prevăzută în art. 7 din lege, în condițiile în care dobânda excesivă este definită în art. 2 lit. g) din lege drept dobânda contractuală, remuneratorie sau penalizatoare, superioară limitelor stabilite conform prevederilor art. 4-6. Cu alte cuvinte, neclaritatea definiției DAE antrenează pentru instituțiile financiare consecințe care sunt în mod vădit contrare exigențelor art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta privind calitatea legii, deoarece le impun obligații care nu au un conținut inteligibil. ...