Decizia CCR nr. 61/2021Punctul 9

9. În esență, arată că dreptul de proprietate, în ceea ce privește conținutul și întinderea atributelor, nu este neîngrădit, ci este configurat de dispozițiile legii, care stabilesc limitele exercițiului acestuia și constituie expresia îmbinării interesului individual al titularului cu interesele colective sau generale (Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014). Prin urmare, de vreme ce dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate comporta anumite limitări, nu se poate pretinde că o garanție a acestui drept poate avea un caracter absolut. A susține contrariul duce la situația în care, deși dreptul principal poate fi supus unor limitări, în unele circumstanțe, prin aplicarea prezumției, el devine absolut (Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, paragraful 34). Se dezvoltă în continuare argumentele în sprijinul constituționalității dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 dezvoltate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 536 din 18 iulie 2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. d) , ale art. 109 alin. (1) lit. d) și ale art. 116 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, paragrafele 35-39. ...