Decizia CCR nr. 59/2021Punctul 92

92. Referitor la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție prin raportare la necorelarea cu legislația Uniunii Europene, precum și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curtea reține că autorii obiecției de neconstituționalitate înțeleg să invoce, în mod indirect, nerespectarea art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție raportată la Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Pentru aceasta trebuie ca norma juridică deferită Curții Constituționale să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși și să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională. Însă, deși prima condiție este îndeplinită (norma este suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene), Curtea constată că a doua condiție nu este îndeplinită, adică norma nu are relevanță constituțională (a se vedea Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011). ...