Decizia CCR nr. 32/2021Punctul 7

7. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală - referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare - vizează exclusiv hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. În ceea ce privește contestațiile în anulare care nu au fost admise în principiu, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor de lege criticate rezultă că hotărârea de respingere nu este supusă vreunei căi de atac, aspect subliniat de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 5 din 4 martie 2015, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Soluția neatacabilității acestui tip de hotărâri este una logică și rațională, impusă de principiul securității raporturilor juridice, ce permite desființarea unor hotărâri penale definitive, pe calea contestației în anulare, numai pentru erori grave de procedură. Prin urmare, ceea ce se examinează în mod direct în cadrul căii extraordinare de atac a contestației în anulare nu este vinovăția sau nevinovăția inculpatului, ci respectarea procedurii de judecată, cu asigurarea tuturor garanțiilor impuse de dreptul la un proces echitabil. Analiza vinovăției sau nevinovăției inculpatului se poate face numai după admiterea în principiu urmată de admiterea pe fond a contestației în anulare, când se trece la rejudecarea cauzei. Tocmai de aceea legiuitorul nu a prevăzut cale de atac decât în situația rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare, statuând că sentințele pronunțate în rejudecare sunt supuse apelului - situație incidentă atunci când contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) și i) din Codul de procedură penală -, iar deciziile date în apel sunt definitive - situație incidentă atunci când contestația este întemeiată pe celelalte cazuri reglementate de prevederile art. 426 din Codul de procedură penală. Ca atare, nu se poate reține că dispozițiile art. 432 alin. (4) din Codul de procedură penală ar contraveni prevederilor art. 20 din Constituție, prin raportare la dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, în analiza admisibilității în principiu a contestației în anulare nu se statuează asupra vinovăției unei persoane și, prin urmare, raportat și la caracterul extraordinar al căii de atac, dublul grad de jurisdicție în această situație ar fi nejustificat. ...