Decizia CCR nr. 36/2021Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este nemotivată, întrucât autorul excepției nu susține, în niciun mod, pretinsa contrarietate dintre dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal și cele ale Legii fundamentale. Or, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie [...] motivate“ (Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 1.374 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 547 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 11 decembrie 2014, paragraful 16, Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, paragraful 44, și Decizia nr. 473 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 7 noiembrie 2018, paragraful 17). În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru a cărei încălcare consideră că textul de lege atacat este neconstituțional sau trimiterea generică la încălcarea Constituției constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a excepției, întrucât aceasta nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. O atare consecință se impune, întrucât jurisdicția constituțională nu se poate substitui autorului excepției în privința invocării motivului de neconstituționalitate. Așadar, controlul din oficiu este inadmisibil, având în vedere faptul că, pe calea excepției de neconstituționalitate, controlul se poate exercita numai la sesizare (Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). ...