Decizia CCR nr. 33/2021Punctul 22

22. Curtea constată că textul de lege criticat constituie o regulă de procedură pe care legiuitorul are libertatea să o adopte în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Mai mult, soluția legislativă prevăzută de dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală își găsește pe deplin justificarea în concepția noului Cod de procedură penală cu privire la fazele procesului penal, concepție reflectată și de prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) și alin. (5) coroborate cu cele ale art. 53 din acest cod, care limitează competențele judecătorului de drepturi și libertăți la funcția de dispoziție asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei în cadrul fazei de urmărire penală, fără posibilitatea de a-și extinde competența ulterior momentului sesizării instanței prin rechizitoriu, act care declanșează o nouă fază a procesului penal, și anume aceea de cameră preliminară. ...