Decizia CCR nr. 905/2020Punctul 34

34. În acest context, Curtea observă că soluția legislativă criticată în prezenta cauză, așa cum s-a arătat în prealabil, se referă la „cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale (...) cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei“, care „pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere ori pot fi menținute în activitate (...)“. Însă, astfel cum s-a statuat prin dinamica legislativă a Legii nr. 80/1995, în ceea ce privește soluția de amânare a aplicării pedepsei ce poate fi stabilită de către instanța de judecată, art. 89 alin. (7^1) din același act normativ prevede că acele cadre „militare din Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Afacerilor Interne suspendate din funcție sau care s-au aflat la dispoziție, în condițiile legii, față de care sa dispus amânarea aplicării pedepsei, sunt repuse în drepturile avute la data suspendării din funcție sau la data punerii la dispoziție (...)“. Or, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt „în activitate, când ocupă o funcție militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menține și pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcții pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, sunt suspendate din funcții, precum și atunci când sunt puse la dispoziție: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate“. Prin urmare, instituția amânării aplicării pedepsei nu este reglementată în mod unitar nici în cuprinsul Legii nr. 80/1995. ...