Decizia CCR nr. 906/2020Punctul 37

37. Mai mult, Curtea reține că dispozițiile art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2017 instituie obligația angajatorilor prevăzuți de text de a plăti o sumă de bani la bugetul de stat (dublă față de legislația anterioară), fără a oferi o măsură de protecție efectivă, reală pentru persoanele cu handicap. Astfel, această sumă de bani se virează la bugetul de stat, iar nu într-un eventual fond special destinat protecției persoanelor cu handicap, neavând ca destinație specială protecția persoanelor cu handicap. Or, statul român are obligația, potrivit art. 50 din Constituție, să asigure o protecție specială persoanelor cu handicap, și anume o protecție adecvată, reală, efectivă și concretă, iar nu una teoretică și iluzorie. De asemenea, ca urmare a ratificării prin Legea nr. 221/2010 a Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, România și-a luat angajamentul de a asigura dreptul persoanelor cu dizabilități la „oportunitatea de a-și câștiga existența prin exercitarea unei activități liber alese sau acceptate pe piața muncii, într-un mediu de lucru deschis, incluziv și accesibil“ acestora. Potrivit art. 27 din această convenție, „Statele părți vor proteja și vor promova dreptul la muncă, inclusiv pentru cei care dobândesc o dizabilitate pe durata angajării, prin luarea de măsuri adecvate, inclusiv de ordin legislativ“. ...