Decizia CCR nr. 907/2020Punctul 100

100. Stabilirea unor soluții juridice diferite pentru aceeași situație normativă reprezintă o contradicție de concepție a legiuitorului, care nu poate fi acceptată întrucât generează o lipsă de coerență, claritate și previzibilitate a normei legale, punând destinatarii legii în imposibilitatea de a-și adapta conduita. S-ar deduce, din coroborarea normelor incidente în materie, că un elev/student/cadru didactic/o persoană trebuie să respecte întocmai legislația care promovează identitatea de gen distinct de sexul ca dat biologic și să nu săvârșească vreun act de discriminare pentru că este pasibil de sancțiuni, dar, în același timp, în spațiile de învățământ să susțină contrariul acestei legislații pentru că - din nou - este pasibil de a fi sancționat, de această dată însă pentru că nu este de acord cu stereotipiile de gen, adică nu este de acord cu discriminarea în sens larg. Obligația de a respecta legea impusă de art. 1 alin. (5) din Constituție capătă astfel un caracter derizoriu, persoana fiind în imposibilitatea obiectivă de a-l respecta. Aceasta în condițiile în care, potrivit altor reglementări în vigoare, statul nu discriminează persoanele cu altă orientare sexuală, recunoaște administrativ schimbarea de sex, distinge între sex și gen și respectă obligațiile impuse de CEDO în materia egalității și nediscriminării cu multitudinea sa de fațete. O asemenea soluție normativă apare contrară logicii juridice și lipsită de orice motivare rezonabilă. ...