Decizia CCR nr. 907/2020Punctul 22

22. Textul criticat nu interzice însă studiul acestui fenomen într-un cadru reglementat, ci doar răspândirea/propagarea lui. Acțiunea de răspândire nu înseamnă studiul unui fenomen, nu are legătură cu cunoașterea, ci exprimă o luare a unei poziții active cu scop persuasiv/de a inocula o anumită concepție, ceea ce tradus în contextul dat înseamnă că legea interzice, în principal, atât propagarea teoriei, cât și convingerea copiilor/tinerilor în sensul justeții acesteia. Așadar, textul criticat are o ipoteză normativă foarte clar conturată și are în vedere acele teorii/opinii care afectează profund libera dezvoltare a personalității copilului/tânărului, a demnității și libertății acestora de alegere în deplină cunoștință de cauză. Problemele sensibile atinse de aceste teorii țin de intimitatea fiecărei persoane, astfel că „valorile“ exprimate de acestea nu se justifică a fi introduse în programele școlare în sensul de a înlocui sau completa setul de valori fundamentale ce stă la baza civilizației noastre. ...