Decizia CCR nr. 899/2020Punctul 5

5. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate, reținând că în doctrina administrativă se face distincție între domeniul public al statului, situație în care raporturile juridice sunt specifice dreptului public, și domeniul privat al statului, când autoritatea acționează ca orice subiect de drept civil în raporturi juridice de drept comun. Arată că dispozițiile legale sunt clare, instanțele de drept civil fiind desemnate să soluționeze astfel de cauze, prin asigurarea protecției specifice, și nu se încalcă dreptul de acces la instanță, ci, dimpotrivă, se asigură accesul la forul competent. Instanța judecătorească mai reține că în această materie legiuitorul are o marjă mare de apreciere, în sensul art. 126 alin. (1) și (2) din Constituție, potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Reține că partajarea competenței între instanțele de drept comun și cele de contencios administrativ se regăsește în legislația specifică perioadei interbelice (a se vedea sistemul instituit prin Legea nr. 144/1925 pentru Curtea de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 282 din 20 decembrie 1925). ...