Decizia CCR nr. 895/2020Punctul 6

6. Referitor la prevederile art. 217 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală, care prevăd că termenul de prescripție prevăzut la art. 215 din același cod se întrerupe la data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, autorul excepției susține că nu se poate aduce o astfel de limitare dreptului fundamental al contribuabilului de a i se prescrie obligația fiscală, întrucât limitarea drepturilor fundamentale trebuie să fie condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe. Apreciază că, în acest mod, dreptul de proprietate al contribuabilului este afectat printr-o acțiune a statului, măsură ce nu apare ca fiind proporțională cu scopul legitim urmărit, astfel încât nu se mai poate vorbi de un scop legitim, în condițiile în care nu se urmărește responsabilizarea/disciplinarea fiscală a contribuabilului, ci diminuarea corespunzătoare a patrimoniului acestuia, cu consecința obținerii sumelor de bani de către stat. Mai mult, arată că, prin prelungirea termenului de prescripție la 5 ani, contribuabilului i se pot impune creanțe fiscale accesorii, ceea ce înseamnă o îmbogățire fără justă cauză a statului, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 44 și art. 139 din Constituție. ...