Decizia ÎCCJ nr. 44/2026 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate 21. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. ... 22. Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, într-o opinie s-a apreciat că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, indiferent dacă prejudiciile sunt rezultate din infracțiuni intenționate sau din culpă. ... 23. În susținerea acestei opinii s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, care nu au caracter limitativ și nu condiționează angajarea răspunderii asigurătorului exclusiv de culpa în sens penal. Totodată, potrivit art. 25 lit. a) din Legea nr. 132/2017, asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în situația în care accidentul a fost produs cu intenție. Existența dreptului de regres pentru fapte intenționate demonstrează fără echivoc că asigurătorul este obligat să plătească despăgubirea către victimă în prealabil. Dacă intenția ar fi fost exclusă de la acoperirea RCA prin art. 10 din Legea nr. 132/2017, dreptul de regres prevăzut de art. 25 ar fi rămas fără obiect. În doctrină s-a arătat că, în principiu, o asigurare de răspundere civilă nu acoperă prejudiciile cauzate cu intenție de către asigurat, fiind contrar scopului urmărit de operațiunea de asigurare, care nu trebuie să fie unul speculativ și nu trebuie să favorizeze comportamentul infracțional sau profund răuvoitor al celui care se asigură. Cu toate acestea, prin excepție, asigurarea RCA acoperă și prejudiciul cauzat în mod intenționat victimei unui accident de circulație, întrucât rațiunea acestei asigurări este protecția prioritară a victimei. ... 24. Potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 132/2017, accidentul de vehicule este definit ca „un eveniment în care a fost implicat cel puțin un vehicul în urma căruia au rezultat prejudicii materiale și/sau vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul uneia sau mai multor persoane“ indiferent de forma de vinovăție a persoanelor implicate (intenție sau culpă). Din această definiție rezultă că noțiunea de „accident“ din Legea nr. 132/2017 are o accepțiune diferită decât cea din vorbirea curentă (conform Dicționarului explicativ al limbii române, accidentul este definit ca „un eveniment fortuit, imprevizibil, întâmplător, care întrerupe mersul normal al lucrurilor, provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea“), de vreme ce în cuprinsul definiției legale nu se face referire la vreo formă de vinovăție. ... 25. Un alt argument în sprijinul acestei opinii este că Legea nr. 132/2017 are caracter de lege civilă și, prin urmare, noțiunea de culpă utilizată trebuie interpretată în acord cu art. 16 alin. (4) din Codul civil, potrivit căruia „Atunci când legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvârșirea sa din culpă, condiția este îndeplinită și dacă fapta a fost săvârșită cu intenție“, și cu dispozițiile art. 1.357 alin. (2) din Codul civil: „Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.“ ... 26. Instanțele care au susținut acest punct de vedere au făcut referire și la Decizia nr. 1/2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și este obligată să repare singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite de contractul de asigurare și de legea specială, fără a distinge în funcție de forma de vinovăție a autorului faptei. ... 27. Totodată, instanțele au făcut trimitere și la interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-503/16, în care s-a recunoscut dreptul titularului poliței de asigurare de a fi despăgubit dacă, în calitate de pieton, a fost victima prejudiciului corporal cauzat cu intenție de către o persoană care a condus vehiculul fără consimțământul său. Aprecierea în sensul răspunderii asiguratorului, chiar și în cazul în care „accidentul“ a avut loc cu intenție, este confirmată de Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 28 noiembrie 2017, pronunțată în Cauza C-514/16 (Isabel Maria Pinheiro Vieira Rodrigues de Andrade, Fausto da Silva Rodrigues de Andrade împotriva José Manuel Proença Salvador, Crédito Agricola Seguros - Companhia de Seguros de Ramos Reais SA, Jorge Oliveira Pinto). În această cauză Curtea a stabilit că noțiunea de pagube produse de vehicule nu este limitată la situațiile de circulație rutieră (pe drumurile publice), ci în sfera acestei noțiuni intră orice utilizare a unui vehicul care este conformă cu funcția sa obișnuită, adică aceea de a transporta bunuri sau persoane. Distincția făcută de Curtea Europeană privește utilizarea vehiculului în alt scop decât acela de mijloc de transport, precum utilizarea sa pentru a pune în funcțiune un mecanism tehnic (o pompă utilizată în agricultură, un angrenaj etc.) și nu limitează răspunderea asigurătorului la accidentele produse pe drumurile publice. ... 28. Într-o altă opinie s-a apreciat că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 se interpretează în sensul că răspunderea civilă a asigurătorului RCA acoperă exclusiv prejudiciile cauzate prin săvârșirea unor infracțiuni din culpă, iar nu și prejudiciile rezultate din infracțiuni intenționate, chiar dacă acestea sunt comise în contextul unor evenimente rutiere în care sunt implicate vehicule asigurate RCA. ... 29. În susținerea acestei opinii s-a arătat că prevederile legale evocate trebuie interpretate sistematic și teleologic în corelație cu noțiunea de accident de circulație, ca eveniment generator al obligației de despăgubire în sarcina asigurătorului RCA, precum și prin raportare la natura juridică a contractului de asigurare RCA, care este un contract aleatoriu și oneros, menit să acopere pecuniar riscul asigurat, respectiv producerea unui eveniment rutier viitor și incert cauzat fără vinovăție sau din culpă, specific hazardului rutier. ... 30. În acest sens s-a subliniat că asigurarea RCA este concepută ca un mecanism de protecție a victimelor accidentelor rutiere, în ipoteza producerii unor evenimente neintenționate specifice riscului rutier, și nu ca instrument de acoperire a consecințelor unei conduite intenționate deliberate, care excedează riscul asigurat. ... 31. Această perspectivă s-a apreciat a fi în concordanță cu jurisprudența instanței supreme, transpusă în Decizia nr. 188/2025, pronunțată în interpretarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, prin care s-a statuat că noțiunea de accident de circulație la care se referă prevederile art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice are în vedere strict evenimentele rutiere produse fără vinovăție sau din culpă. În măsura în care accidentul, premisă a angajării răspunderii asigurătorului RCA, este circumscris de lege și jurisprudență unor fapte neintenționate, s-a dedus că nici sfera riscurilor acoperite prin asigurare RCA nu poate fi extinsă la fapte intenționate. ... 32. În acest context, s-a apreciat că asigurarea RCA are natura unei asigurări de răspundere civilă delictuală, având ca scop protecția victimelor accidentelor rutiere, însă fără a acoperi faptele intenționate ale asiguratului, care nu constituie risc asigurabil potrivit principiilor generale ale dreptului asigurărilor. ... ...