Decizia ÎCCJ nr. 44/2026 (HP)Punctul VIII

VIII. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în punctul de vedere formulat a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie se interpretează în sensul că răspunderea civilă a asigurătorului RCA acoperă prejudiciile produse terților, atât prin infracțiuni săvârșite din culpă, cât și prin infracțiuni intenționate, atunci când aceste infracțiuni sunt comise în cadrul accidentelor de vehicule în care sunt implicate vehicule asigurate RCA. 37. Susținând punctul de vedere formulat, Parchetul a apreciat că dificultatea problemei de drept ridicate de instanța de trimitere este dată de interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a dat-o noțiunii de „accident de circulație“ în accepțiunea art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prin Decizia nr. 188 din 19 mai 2025, respectiv aceea de eveniment rutier produs din culpă sau fără vinovăție. ... 38. Astfel, în considerentele deciziei citate, instanța supremă a reținut că, „în cazul conceptelor de accident rutier și eveniment rutier“, nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și niciun alt act normativ cu putere de lege nu a reglementat un sens juridic al acestora, ca tipar al normei de incriminare, motiv pentru care, în activitatea de interpretare a legii, judecătorul trebuie să se raporteze la sensul comun al acestora. Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, prin accident se înțelege un eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor, producând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea. Totodată, potrivit aceleiași surse, noțiunea de accident este sinonimă celei de eveniment. Acestui sens comun al noțiunii de accident îi corespunde culpa, ca formă a vinovăției cu care autorul poate acționa în producerea acestuia. În limbajul comun, noțiunea de accident exclude intenția în producerea unui astfel de rezultat, el fiind asociat, fie cu o culpă, fie cu lipsa de vinovăție a unei persoane. În cazul infracțiunilor contra siguranței rutiere, există o terminologie specifică, ce cuprinde o definire a termenului accident, însă și această definiție, prin utilizarea termenului eveniment, face referire tot la o acțiune neintenționată. ... 39. În accepțiunea Legii nr. 132/2017, noțiunea de „accident de vehicule“ are un înțeles specific, diferit față de cel reglementat prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, care a definit accidentul rutier ca fiind evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc, a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale, în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.“ Legea nr. 132/2017 nu face nicio distincție cu privire la forma de vinovăție a persoanei care se face responsabilă de producerea evenimentului, pentru a se putea stabili dacă răspunderea civilă a asigurătorului auto acoperă exclusiv prejudiciile cauzate prin evenimente comise din culpă sau acoperă inclusiv prejudiciile cauzate de evenimente produse cu intenție. ... 40. Potrivit art. 3 din Legea nr. 132/2017, asigurarea de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule este o asigurare obligatorie, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării sau înregistrării în România obligația de a se asigura pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de vehicule. Astfel fiind, asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat, prin care asigurătorul se obligă să acorde despăgubiri pentru prejudiciile pentru care asigurații răspund față de persoanele păgubite prin accidente de vehicule. În atare context, răspunderea asigurătorului față de persoana prejudiciată în materia asigurărilor RCA reprezintă atât o răspundere legală (raporturile dintre asigurat și asigurător și drepturile și obligațiile părților contractante fiind stabilite prin lege), cât și o răspundere contractuală (asumată prin contractul de asigurare). În același timp, răspunderea asigurătorului constituie o răspundere directă, prin care asigurătorul își asumă conduita asiguratului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 2 pct. 4 din Legea nr. 132/2017, care definesc noțiunea de asigurat, ca fiind proprietarul sau utilizatorul unui vehicul sau unui tramvai, a cărui răspundere civilă delictuală este preluată contractual de un asigurător RCA în baza contractului RCA valabil pentru prejudiciile produse terțelor persoane din accidente de vehicule/tramvaie. ... 41. În conținutul legii care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto legiuitorul a utilizat atât noțiunea de culpă, cât și noțiunea de intenție, ca forme de vinovăție ale conducătorului vehiculului asigurat care a produs accidentul de vehicule. Astfel, articolul relevant este art. 11, cu denumirea marginală „riscurile acoperite“, în conținutul căruia legiuitorul a făcut referire explicit la culpă, ca formă de vinovăție a conducătorului auto care a cauzat accidentul de vehicule, respectiv alin. (3) lit. b) , potrivit căruia, „indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul - pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat“. ... 42. În conținutul aceluiași articol, la lit. e) legiuitorul a prevăzut că asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată și în situații în care accidentul de vehicule a fost produs de către un conducător auto ca urmare a comiterii intenționate a unor fapte prevăzute de legea penală, cum ar fi conducerea vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor, sau de către o persoană care nu este titularul unui permis care atestă dreptul să conducă vehiculul respectiv. Prin urmare, în cadrul riscurilor acoperite intră și ipoteza săvârșirii accidentelor de vehicule ca urmare a unor fapte intenționate. ... 43. Pe de altă parte, obligația asigurătorului RCA de a acoperi prejudiciile produse terților prin accidente de vehicule are ca temei exclusiv răspunderea civilă delictuală a conducătorului auto, care, conform legii civile [art. 16 alin. (4) din Codul civil], include culpa (lato sensu) ca formă a vinovăției, respectiv atât intenția, cât și culpa (stricto sensu), aspect care conduce la concluzia că, în materia asigurărilor auto obligatorii, legiuitorul a intenționat să reglementeze, printre riscurile acoperite și situația prejudiciului produs din culpă (lato sensu) a conducătorului vehiculului asigurat. ... 44. Totodată, prin dispozițiile art. 12 din Legea nr. 132/2017, având denumirea marginală neacordarea despăgubirii, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ situațiile în care asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri, printre aceste situații nefiind reglementată și cea în care accidentul a fost produs cu intenție. ... 45. Pe cale de consecință, nu numai că legiuitorul, prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 132/2017, nu a limitat acordarea de despăgubiri de către asigurătorul RCA la situația în care accidentul a fost produs din culpa conducătorului auto, în sensul ei restrâns, de greșeală, neglijență sau imprudență, dar nici nu a prevăzut, printre cazurile de neacordare a despăgubirii reglementate de art. 12 din același act normativ, situația în care accidentul a fost produs cu intenție. Astfel, în lipsa vreunei mențiuni exprese a legiuitorului cu privire la forma de vinovăție a conducătorului auto care a produs accidentul de vehicule - intenția sau culpa (fie prin trimiterea la articolul corespunzător din Codul civil, fie prin excluderea de la acordarea de despăgubiri în cazul prejudiciului produs cu intenție de către făptuitor), se reține că sintagma în discuție „accident de vehicule“ nu trebuie să fie înțeleasă numai prin raportare la forma de vinovăție a culpei, stricto sensu, ci poate privi și un accident de vehicule produs cu intenție. ... 46. Pe de altă parte, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 132/2017 stipulează, tot în mod expres și limitativ, situațiile în care asigurătorul RCA are acțiune în regres pentru despăgubirile plătite, iar printre acele situații se regăsește și aceea în care accidentul a fost produs cu intenție. Prin urmare, în situația accidentului produs cu intenție, asigurătorul are doar un rol de garant al plății despăgubirilor, avansând o sumă pe care o va recupera de la persoana vinovată de producerea accidentului pe calea acțiunii în regres, neavând însă obligația de a suporta, finalmente, prejudiciul produs prin accident. ... 47. Pe cale de consecință, ținând cont de faptul că scopul principal al Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 este garantarea unui nivel ridicat al protecției victimelor accidentelor auto, legiuitorul european stipulând expres necesitatea garantării unui drept de acțiune direct în favoarea societății de asigurări care acoperă răspunderea civilă a persoanei responsabile în cazul tuturor victimelor accidentelor auto pentru orice prejudiciu produs de vehicule, având în vedere și aspectele care decurg din interpretarea sistematică a Legii nr. 132/2017 (prin care a fost transpusă în legislația națională directiva menționată) și a Codului civil, se desprinde concluzia că asigurarea RCA acoperă prejudicii produse terților prin accidente de vehicule indiferent de forma de vinovăție cu care au fost produse acestea. ... ...