Decizia CCR nr. 834/2020Punctul 8

8. Prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea Constituțională a arătat că „deși autoritățile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor bănești pretinse de autorii excepției de neconstituționalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi și în viitor, în condițiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există și dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficiență, așa încât speranța titularilor acestor drepturi, deși are un suport legal, este în realitate lipsită de conținut. Astfel, deși formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“. De asemenea, invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014, paragraful 23, potrivit cărora „măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulți ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existența acestor drepturi“, și prin Decizia nr. 121 din 6 martie 2014, în care a statuat că „față de situația care a impus luarea măsurii, suspendarea unor drepturi stabilite prin lege trebuie să se facă pe un termen limitat și rezonabil“. Totodată, amintește cele statuate de Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2015, în care s-a arătat că situația legislativă creată prin prelungirea succesivă a suspendării acordării beneficiilor în cauză relevă o problemă de legiferare, dar această problemă nu poate fi soluționată însă decât de legiuitor, iar nu de Curtea Constituțională în cadrul competențelor sale consacrate de Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, Curtea a arătat ca această problemă de legiferare nu face ca efectele textului de lege criticat să fie lipsite de previzibilitate, întrucât „persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. În sfârșit, prin Decizia nr. 760 din 13 decembrie 2016, Curtea a reținut că suspendarea pentru mai mulți ani succesivi a acordării dreptului la indemnizații care se acordă cu prilejul pensionării nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei de vreme ce dreptul la pensie și condițiile de pensionare, precum și drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislație la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câștigat. ...