Decizia CCR nr. 833/2020Punctul 31

31. Curtea constată că dispozițiile art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 prevăd că atenționarea este o măsură de management, care „se dispune în scris“, are rol preventiv, dar nu generează niciun efect asupra raportului de serviciu al polițistului. În același timp, observă că art. 58^1 face parte din capitolul IV secțiunea a 2-a a Legii nr. 360/2002, care reglementează răspunderea juridică și sancțiunile aplicabile polițiștilor. De asemenea, reține că, deși atenționarea este reglementată distinct de sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate polițiștilor, aceasta este prevăzută totodată ca o măsură alternativă care poate fi aplicată polițistului în situația când, în urma admiterii contestației formulate împotriva actului administrativ sancționator, se apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins și prin aplicarea unei măsuri mai blânde. Astfel, art. 61 alin. (6) din Legea nr. 360/2002 dispune: „Prin decizie motivată, șeful unității ierarhic superioare poate dispune, după caz: a) respingerea contestației ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate; b) admiterea contestației și aplicarea unei sancțiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1, în situația în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel; c) admiterea contestației și anularea actului administrativ de sancționare.“ Reglementări asemănătoare se regăsesc și în conținutul art. 59^3 alin. (1) lit. c) și alin. (2) , al art. 62 alin. (6) lit. b) și al art. 62^2 lit. c) din aceeași lege. ...