Decizia CCR nr. 807/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 2 din Legea nr. 85/2016 instituie un drept de creanță pentru personalul didactic din învățământul de stat la plata diferențelor salariale, pentru perioada octombrie 2008-13 mai 2011. Or, aceste prevederi sunt neconstituționale, în măsura în care exclud transmiterea pe cale succesorală a diferențelor de drepturi salariale ce fac obiectul acestor norme legale, în ipoteza personalului didactic din învățământul de stat decedat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2016, dar care era încadrat în muncă în perioada de referință. Textul criticat creează o deosebire evidentă de tratament juridic între, pe de o parte, salariații titulari ai diferențelor salariale care sunt în viață la data intrării în vigoare a legii și moștenitorii acestora și, pe de altă parte, salariații titulari ai diferențelor salariale care au decedat anterior acestei date, dar care totuși au prestat muncă în aceeași perioadă prevăzută de legea în discuție și cărora li se cuveneau exact aceleași diferențe salariale pentru perioada menționată și în baza acelorași acte normative, precum și moștenitorii acestora. Astfel, singura diferență între aceste două categorii de salariați și moștenitorii acestora este data decesului salariatului, aspect ce nu este de natură a crea situații juridice diferite pentru titularii drepturilor diferențelor salariale și pentru moștenitorii acestora ale căror drepturi au același conținut. Or, de principiu, efectele generate de același drept de creanță salarială, inclusiv transmiterea acestuia prin moștenire, trebuie să fie guvernate de același act normativ și să se bucure de aceeași soluție legislativă. Prin urmare, unicul criteriu de aplicare a tratamentului diferit este data decesului salariatului titular al diferențelor de drepturi salariale izvorâte din aplicarea unora și acelorași acte normative, care nu este un criteriu obiectiv și rezonabil, ci este unul aleatoriu, deoarece criteriul de diferențiere este dat de împrejurarea că beneficiarul direct nu mai este în viață la momentul executării creanței salariale, care constituie un drept de proprietate privată al titularilor acestora și care este transmis pe calea moștenirii. Prin urmare, se consideră că restrângerea exercițiului dreptului de proprietate, respectiv al moștenirii nu este rezonabilă față de scopul urmărit de actul normativ în ansamblu. ...