Decizia ÎCCJ nr. 29/2026 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizărilor 78. Admisibilitatea celor două sesizări va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2004, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență anterior menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții se completează. ... 79. În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea lor ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal); ... – instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac; ... – sesizarea să privească o chestiune de drept, iar soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea acesteia; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 80. Evaluând elementele sesizărilor, se constată că primele cerințe de admisibilitate, referitoare la titular și existența unor cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice și obligarea la emiterea de acte administrative privind raporturile de muncă ale acestui personal în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt îndeplinite. ... 81. Astfel, Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, contencios administrativ, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal sunt instanțe învestite cu soluționarea în fond, respectiv în calea de atac, a unor cereri de chemare în judecată formulate de reclamanți deținând calitatea de personal contractual angajați ai unităților militare, având ca obiect recunoașterea dreptului acestora la dobândirea calității de funcționar public, ca efect al transformării posturilor contractuale în funcții publice, precum și stabilirea și plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției publice astfel stabilite, în acord cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017. ... 82. Așadar, ambele instanțe de trimitere au fost învestite cu soluționarea unor litigii care se înscriu în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat, titularii cererilor de chemare în judecată făcând parte din categoria personalului plătit din fonduri publice. ... 83. Instanțele de trimitere au fost învestite cu soluționarea cauzelor în virtutea competențelor legale conturate de art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004. ... 84. De asemenea, este îndeplinită și condiția de admisibilitate ca problemele de drept să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 85. În privința condiției referitoare la caracterul esențial al lămuririi chestiunilor de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei în cadrul căreia s-a ivit chestiunea prejudicială, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept, dacă, prin consecințele pe care le produce, interpretarea normei de drept are aptitudinea de a determina rezolvarea raportului de drept dedus judecății. ... 86. În cauză, chestiunile sesizate sunt deduse judecății în litigiile cu care au fost învestite cele două instanțe de trimitere, sesizările înaintate relevând dificultăți de interpretare a normelor ce reglementează situația juridică a categoriei personalului contractual din cadrul unităților militare, care desfășoară activități dintre cele reglementate de art. 370 alin. (1) -(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019. ... 87. Totodată, sesizările formulate privesc, parțial, probleme de drept apte să perpetueze o jurisprudență neunitară, dat fiind că până în prezent s-au identificat soluții divergente ale instanțelor naționale asupra acestui tip de litigii (a se vedea paragrafele 47 și 60). ... 88. Cum asigurarea unei clarificări asupra unor anumite chestiuni de drept, de natură a unifica jurisprudența încă din faza incipientă a formării acesteia, se înscrie în rațiunea edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, condiția de admisibilitate este deci îndeplinită. ... 89. Însă, din perspectiva identificării existenței unei veritabile chestiuni de drept, care să reclame intervenția instanței supreme în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cele două sesizări formulate sunt doar parțial admisibile. ... 90. În acest sens se reține că art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 are un conținut aproape identic cu cel al art. 519 din Codul de procedură civilă, distincția raportându-se la două condiții specifice acestuia din urmă, referitoare la noutatea chestiunii de drept și la judecarea sa în ultimă instanță. ... 91. Prin urmare, văzând și norma de trimitere la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din cuprinsul art. 4 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se constată că, inclusiv în cazul mecanismului instituit în baza ordonanței de urgență sus-menționate, este pe deplin operantă noțiunea autonomă de „chestiune de drept“, prevăzută de Codul de procedură civilă și a cărei semnificație a fost deja conturată de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la procedura prevăzută de dispozițiile art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. ... 92. Astfel, chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie veritabilă, în sensul că întrebarea adresată instanței supreme să vizeze o problemă de drept reală, care să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege neclar, incomplet sau, după caz, incert ori incidența unor principii generale ale dreptului al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 93. Chiar în expunerea de motive din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă (cea a judecării cauzelor în fond), a unor „chestiuni dificile de drept“, ceea ce consolidează concluzia necesității existenței unei chestiuni de drept veritabile, a cărei lămurire reclamă intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a acesteia și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor deduse judecății. ... 94. În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 11 din 20 februarie 2017, Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023) s-a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară. ... 95. Aplicând aceste dezlegări sesizărilor de față, se constată că cea de-a doua întrebare din sesizarea Tribunalului Iași nu privește interpretarea unor norme apreciate neclare, ci tinde la dezlegarea unor chestiuni de fapt, relevante pentru soluționarea litigiului cu care a fost sesizată, precum și la identificarea de chiar Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a prevederilor legale incidente speței, în scopul aplicării lor situației de fapt stabilite. ... 96. Astfel, se observă că această instanță solicită Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să analizeze punctual situația postului de natură contractuală de consilier juridic, respectiv să determine modul de stabilire a nivelului de salarizare în ipoteza transformării acestuia în funcția publică corespunzătoare, fără însă a preciza textele de lege apreciate a fi incidente și care comportă dificultăți de interpretare. ... 97. Totodată, nici punctul de vedere exprimat de instanța de trimitere nu face nicio referire la normele apreciate neclare, rezumându-se a preciza: „completul de judecată opinează în sensul stabilirii drepturilor salariale corespunzătoare funcției publice respective“. Or, motivele expuse, pe lângă faptul că nu identifică o normă apreciată neclară, referitoare la modul de stabilire a drepturilor salariale, nici nu relevă că instanța de trimitere ar avea vreo dificultate în determinarea modului de stabilire a nivelului de salarizare. ... 98. Lipsa acestor date, precum și a unor precizări suplimentare asupra normelor juridice care reglementează drepturile salariale în discuție conferă întrebării formulate un caracter general și incomplet, iar o analiză detaliată a situației particulare a postului de consilier juridic și identificarea funcției publice echivalente în scopul stabilirii nivelului de salarizare reprezintă o chestiune factuală, determinabilă pe baza elementelor probatorii din dosar, de competența exclusivă a instanței de trimitere, nefiind în prezența unei veritabile chestiuni de drept, care să implice intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 99. Suplimentar, se reține și faptul că o întrebare similară s-a aflat anterior pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, făcând obiect al Dosarului nr. 2.900/1/2024, în care a fost pronunțată Decizia nr. 233 din 16 iunie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 7 august 2025, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având următorul conținut: Dacă, prin interpretarea prevederilor art. 2, art. 7 alin. (1) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, funcționarul public consilier juridic din cadrul unei unități militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit ocupă o funcție publică de stat sau teritorială și, în consecință, dacă îi sunt aplicabile prevederile din anexa nr. VIII, cap. I lit. A pct. I lit. d) sau din anexa nr. VIII, cap. I lit. A pct. II lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 ... 100. Inclusiv cu acea ocazie, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, la paragrafele 46-50, următoarele: Dimpotrivă, se constată că întrebarea preliminară pendinte vizează de fapt chiar rezolvarea raportului juridic concret dedus judecății și pronunțarea soluției asupra cererii de chemare în judecată, prin stabilirea concretă a faptului dacă una dintre normele juridice invocate, clare, lipsite de echivoc, respectiv art. 7 alin. (1) din Legea nr. 346/2006, este incidentă în speță, raportat la circumstanțele particulare ale cauzei. Astfel, se observă că, în cauză, grefat pe prevederile art. 385 alin. (2) din Codul administrativ care disociază categoriile de funcții publice în funcții publice de stat, teritoriale sau locale, în raport cu criteriul categoriei autorității publice în cadrul căreia funcționarul public își desfășoară activitatea, instanța de trimitere solicită practic Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să decidă dacă unităților militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit, reglementate prin art. 31 alin. (1) și art. 2 din Legea nr. 346/2006, li se aplică și dispozițiile art. 7 alin. (1) din același act normativ, care reglementează structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, aspect cu înrâurire asupra stabilirii caracterului funcției publice exercitate și succesiv asupra nivelului de salarizare reglementat de Legea-cadru nr. 153/2017. În acest scop, instanța de trimitere indică Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept grupul celor trei norme juridice din Legea nr. 346/2006, dintre care art. 2 reglementează structura armatei, art. 7 alin. (1) menționează structurile centrale ale Ministerului Apărării Naționale, iar art. 31 alin. (1) Comandamentul Logistic Întrunit și unitățile din subordinea acestuia - grup de norme în privința căruia nu invocă și nici nu rezultă că ar întâmpina vreo dificultate de interpretare -, și solicită practic instanței supreme să deceleze dacă art. 7 alin. (1) din lege se aplică și în privința unităților militare aflate în subordinea Comandamentului Logistic Întrunit. Deci, ceea ce se prezintă instanței supreme nu este o problemă de interpretare a dispozițiilor legale indicate, în legătură cu care nu se evidențiază nicio minimă deficiență de interpretare a instanței de trimitere, ci una de stabilire a aplicării lor în cauza dedusă judecății. Or, această prerogativă este și rămâne în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind arondată funcției jurisdicționale pe care acesta o are de îndeplinit și la care nu îi este permis să renunțe sau pe care nu o poate delega. Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor judecătorești de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (în acest sens, Decizia nr. 45 din 7 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 27 iulie 2021). ... 101. În raport cu argumentele expuse, sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu întrebarea Tribunalului Iași - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal formulată pentru a se determina „care este modalitatea de stabilire a nivelului de salarizare a unui salariat al Unității Militare 02543 Iași, în ipoteza emiterii actului privind transformarea postului de natură contractuală în funcție publică“, nu conturează existența unei veritabile chestiuni de drept, astfel că se impune a fi respinsă ca inadmisibilă. ... 102. Totodată, în legătură cu aceeași condiție de admisibilitate, nici cea de-a doua întrebare din conținutul sesizării formulate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal nu identifică existența unei veritabile chestiuni de drept. ... 103. Astfel, întrebarea formulată privește elementele ce trebuie avute în vedere cu ocazia realizării unei corespondențe dintre posturile de natură contractuală și cele aferente funcțiilor publice, prin valorificarea atribuțiilor din fișa postului sau, dimpotrivă, a atribuțiilor efectiv îndeplinite de angajat, fără însă a se identifica o dificultate în interpretarea și aplicarea normelor de drept incidente. ... 104. În acest sens, în legătură cu întrebarea formulată, vor fi observate dezlegările anterioare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, date prin Decizia nr. 2/2025, potrivit căreia (paragraful 73): (...) obligației legale incumbând autorității publice de transformare a posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice îi corespunde și un drept al titularilor posturilor respective de a obține încadrarea în funcțiile publice corespunzătoare, în acord cu atribuțiile de putere publice ce se regăseau în propriile fișe de post la data intrării în vigoare a Codului administrativ ... 105. În urma publicării în Monitorul Oficial a României, Partea I, a Deciziei nr. 2/2025 se identifică, așadar, în jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție repere relevante pentru determinarea modalității de realizare a corespondenței dintre posturile de natură contractuală și cele aferente funcțiilor publice. ... 106. În altă ordine de idei, se constată că, potrivit art. 406 și 407 din Codul administrativ, stabilirea funcțiilor publice ca urmare a transformării posturilor de natură contractuală reclamă analiza activităților pe care personalul contractual a fost chemat să le exercite, iar o astfel de analiză se va realiza prin administrarea oricăror probe apreciate pertinente, concludente și utile în stabilirea situației de fapt, valorificarea materialului probator/determinarea valorii probatorii a acestuia căzând în competența exclusivă a instanței învestite cu soluționarea litigiului. ... 107. Totodată, textele indicate precizează că funcțiile publice se stabilesc „pe baza activităților prevăzute la art. 370 alin. (1) -(3) “, respectiv ca urmare a verificării cerințelor specifice ale posturilor de natură contractuală, pentru a se stabili dacă acestea reclamă exercitarea prerogativelor de putere publică. Or, din modul de redactare a normelor nu rezultă neclarități în legătură cu obiectul verificărilor pe care instanța de trimitere este chemată să le realizeze. ... 108. În consecință, nu se verifică îndeplinirea condiției existenței unei veritabile chestiuni de drept, necesar a fi dezlegată în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind vorba despre aplicarea unor norme care ridică probleme de interpretare, ci despre aprecierea materialului probator și stabilirea relevanței acestuia în determinarea situației de fapt. ... 109. În concluzie, se apreciază că și cea de-a doua întrebare, regăsită în sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, se impune a fi respinsă ca inadmisibilă. ... 110. În cele din urmă, în ceea ce privește prima întrebare din conținutul celor două sesizări conexate, se observă că aceasta impune dezlegări în drept asupra limitelor în care devin aplicabile prevederile art. 406-407 și art. 369-370, respectiv ale art. 382 din Codul administrativ, instanțele de trimitere solicitând, în esență, să se determine dacă înființarea de funcții publice ca efect al transformării posturilor de natură contractuală, în cazurile în care personalul contractual desfășoară activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, este obligatorie inclusiv la nivelul unităților militare sau o astfel de obligație este rezervată doar la nivelul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale. ... 111. Având în vedere conținutul asemănător al întrebărilor formulate, dar și faptul că textele de lege supuse interpretării sunt cele identificate în mod corespunzător în sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, se impune formularea unui răspuns comun ambelor sesizări, ce va fi dat următoarei întrebări, reformulate: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 369-370, art. 382 și art. 406-407 din Codul administrativ, unitățile militare fac parte din categoria autorităților/instituțiilor publice în cadrul cărora există obligația stabilirii de funcții publice, prin transformarea posturilor de natură contractuală care presupun desfășurarea unor activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică? ... 112. În privința acestei întrebări, analizând condiția existenței unei veritabile chestiuni de drept, se apreciază că aceasta este îndeplinită. ... 113. O astfel de concluzie se va deduce din practica judiciară deja existentă (identificată la pct. VII), dar și din conținutul normelor supuse interpretării, care relevă în legătură cu aspectul dacă și unitățile militare sunt incluse în categoria autorităților/instituțiilor publice în cadrul cărora există obligația transformării posturilor de natură contractuală în posturi aferente funcțiilor publice, că soluția nu decurge în mod explicit din dispozițiile legale, ceea ce este de natură a da naștere unor interpretări diferite. ... + Asupra fondului chestiunii de drept 114. Chestiunea ce se solicită a fi dezlegată privește includerea sau, dimpotrivă, excluderea unităților militare din categoria autorităților/instituțiilor publice în cadrul cărora există obligația stabilirii de funcții publice, în ipoteza în care la nivelul acestora se identifică personal contractual care desfășoară activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică. ... 115. Pentru a răspunde întrebării formulate, se impun a fi dezlegate cu prioritate aspecte referitoare la organizarea unităților militare și gradul de subordonare al acestora, relevante în acest sens fiind dispozițiile speciale ale Legii nr. 346/2006. ... 116. Potrivit art. 1 din Legea nr. 346/2006, Ministerul Apărării Naționale „este organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărării țării“, fiind format din „structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora (...)“. ... 117. Observând modul în care actul normativ a fost structurat pe capitole, se constată că aspecte privitoare la organizarea, funcționarea și responsabilitatea structurilor centrale sunt detaliate în capitolele III și IV ale Legii nr. 346/2006, urmând ca mai apoi, în capitolul V, să fie reglementate aspecte referitoare la structura de forțe. Astfel, potrivit art. 28 din Legea nr. 346/2006, structura de forțe ale armatei: „este formată din state majore, comandamente, mari unități și unități, formațiuni și alte structuri stabilite potrivit legii (...)“. ... 118. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții, o primă concluzie va fi în sensul că unitățile militare sunt structuri subordonate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale, făcând parte din structura de forțe ale armatei. ... 119. Odată stabilit acest lucru, analiza impune a se determina în continuare dacă, în aplicarea prevederilor art. 406 din Codul administrativ și prin raportare la dispozițiile art. 370 din același act, aceste structuri subordonate structurilor centrale fac parte din categoria autorităților și instituțiilor publice obligate să stabilească funcții publice ca urmare a transformării posturilor de natură contractuală care presupun desfășurarea unor activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică. ... 120. În acest sens se constată că textul art. 406 din Codul administrativ are în vedere „desfășurarea unor activități dintre cele prevăzute la art. 370 alin. (1) -(3) “, norma la care face trimitere reglementând la rândul său cu privire la „activitățile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 369“. ... 121. Așadar, în urma aplicării regulilor de interpretare sistematică a textelor de lege se deduce intenția legiuitorului în sensul instituirii obligației de transformare a posturilor de natură contractuală în sarcina tuturor autorităților și instituțiilor publice prevăzute de art. 369 din Codul administrativ, fără deosebire. Or, potrivit acestui articol, „Autoritățile și instituțiile publice în cadrul cărora sunt înființate funcții publice sunt: a) autorități și instituții publice ale administrației publice centrale, inclusiv autorități administrative autonome prevăzute de Constituție sau înființate prin lege organică (...)“. ... 122. În conținutul art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 sunt definiți termenii specifici utilizați de legiuitor în redactarea art. 369, după cum urmează: – administrația publică centrală reprezintă „totalitatea activităților desfășurate, în regim de putere publică, de organizare a executării și de executare în concret a legii și de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public național/general“ (lit. c) ]; ... – autoritatea administrației publice este definită drept „autoritatea publică care acționează pentru organizarea executării sau executarea în concret a legii sau pentru prestarea serviciilor publice“ (lit. l) ]; ... – instituția publică se definește la lit. w) drept „structură funcțională care acționează în regim de putere publică și/sau prestează servicii publice și care este finanțată din venituri bugetare și/sau din venituri proprii, în condițiile legii finanțelor publice“. ... ... 123. Totodată, potrivit art. 51 din Codul administrativ: „(1) Administrația publică centrală de specialitate este formată din ministere, alte structuri aflate în subordonarea sau în coordonarea (...) ministerelor și autorități administrative autonome“. ... 124. Art. 1 din Legea nr. 364/2004 reglementează la rândul său, în alineatele (1) și (2) , în sensul că Ministerul Apărării Naționale este „organul de specialitate al administrației publice centrale“, format din „structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora“, competențele și atribuțiile specifice ministerului, exercitate inclusiv prin structurile desemnate, fiind cele stabilite la art. 5 și 6 din lege. ... 125. Din modul de redactare a tuturor actelor normative anterior menționate se constată că structurile forțelor armate aflate în subordonarea/coordonarea structurilor centrale fac parte, la rândul lor, din administrația publică centrală, legiuitorul nefăcând distincție în conținutul art. 51 din Codul administrativ între raporturile de subordonare/coordonare directă și cea indirectă, dintre aceste structuri și ministerele de resort. ... 126. Așadar, faptul că unitățile militare se află în subordinea directă a structurilor centrale din cadrul Ministerului Apărării Naționale și doar în subordinea și coordonarea indirectă a ministerului nu este de natură a le exclude din categoria „autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale“, o concluzie contrară conducând la plasarea lor, în mod nepermis, în afara administrației publice, cu încălcarea prevederilor Constituției României, care integrează art. 118 referitor la forțele armate și componentele acestora „stabilite potrivit legii“ în secțiunea 1, cu denumirea „Administrația publică centrală de specialitate“, parte a capitolului V - „Administrația publică“. ... 127. În consecință, unitățile militare fac parte din categoria autorităților/instituțiilor publice enumerate în art. 369 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, nefiind exceptate de la aplicarea întocmai a dispozițiilor art. 406, respectiv a art. 370 din același act normativ, în lipsa unor prevederi derogatorii. În ipoteza în care la nivelul unităților militare se identifică posturi de natură contractuală ce implică desfășurarea de activități care presupun exercitarea prerogativelor de putere publică, în aplicarea art. 370 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, inclusiv în cadrul acestor structuri vor fi stabilite posturi în regim de funcție publică. ... 128. În ceea ce privește identificarea unor dispoziții derogatorii decurgând din prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 și anexele acesteia, interpretate prin raportare la prevederile art. 385 din Codul administrativ, în sensul că la nivelul Ministerului Apărării Naționale nu pot fi stabilite funcții publice decât în cadrul ministerului, al structurilor centrale și al casei de pensii sectoriale, funcții publice teritoriale sau locale regăsindu-se doar în structuri care nu sunt specifice modului de organizare a Ministerului Apărării Naționale, urmează a se observa, în primul rând, că Legea-cadru nr. 153/2017 este anterioară Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019, astfel că nu se poate aprecia în mod valid că ar putea deroga de la norme speciale, ulterioare intrării sale în vigoare. ... 129. Totodată, se impun a fi observate și considerentele Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2/2025, prin care sa reținut, la paragraful 63, că: „(...) odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ, s-a instituit principiul potrivit căruia prerogativele de putere publică se exercită doar prin funcțiile publice, nu și prin posturile de natură contractuală. Ca atare, dacă, înainte de intrarea în vigoare a Codului administrativ, exercitarea puterii publice se putea realiza și prin intermediul posturilor de natură contractuală, odată cu intrarea în vigoare a acestui cod, exercitarea puterii publice se poate face exclusiv prin funcțiile publice (...)“. ... 130. Aceste dezlegări obligatorii susțin, la rândul lor, concluzia potrivit căreia adoptarea Codului administrativ în anul 2019 a modificat realitatea juridică anterioară la care s-a raportat legiuitorul cu ocazia reglementării funcțiilor publice prin Legea-cadru nr. 153/2017, acesta reprezentând un argument suplimentar în susținerea imposibilității de identificare a unui regim derogatoriu de la obligațiile instituite prin art. 370 și 406 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, întemeiat pe dispoziții anterioare din materia salarizării personalului plătit din fonduri publice. ... 131. De altfel, în legătură cu inexistența unei derogări de la aplicarea Codului administrativ, întemeiate pe prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 și ale anexelor la aceasta, trebuie menționat și faptul că legea-cadru invocată instituie cadrul general în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, pe când Codul administrativ reglementează „cadrul general pentru organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor administrației publice, statutul personalului din cadrul acestora (...)“, respectiv ansamblul atribuțiilor, condițiilor și responsabilităților necesare exercitării prerogativelor de putere publică. Cum dispozițiile legale supuse interpretării instituie reguli speciale în legătură cu organizarea autorităților/instituțiilor publice și condițiile de exercitare a prerogativelor de putere publică de către personalul salariat, acestea sunt de imediată aplicare, neputând fi înlăturate de prevederi generale anterioare dintr-o altă materie. ... 132. Totodată, categoriile de personal bugetar excluse de Codul administrativ de la aplicarea prevederilor privind funcționarii publici sunt cele prevăzute de art. 382 din cod, iar printre acestea nu se regăsește categoria personalului civil din unitățile militare. ... 133. În ceea ce privește faptul că, prin raportare la dispozițiile art. 385 din Codul administrativ, la nivelul unităților militare nu ar putea fi stabilite funcții publice deoarece aceste structuri subordonate structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naționale nu se încadrează în enumerarea de la alineatele (1) și (2) ale acestui articol, se apreciază că nici acest argument nu poate fi primit. ... 134. Art. 385 din Codul administrativ reglementează cu privire la autoritățile și instituțiile publice în cadrul cărora pot fi înființate funcții publice de stat [alin. (1) ], teritoriale [alin. (2) ] și locale [alin. (3) ], însă prevederile sale trebuie interpretate în considerarea dispozițiilor generale din conținutul art. 369 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019, care determină autoritățile și instituțiile publice în cadrul cărora pot fi înființate funcții publice. Altfel spus, în condițiile în care unitățile militare fac parte din categoria „autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale“ [art. 369 lit. a) din Codul administrativ], potrivit raționamentului anterior expus, atunci la nivelul acestora vor putea fi stabilite funcțiile publice clasificate la art. 385 din Codul administrativ, integrarea acestora în una dintre categoriile specifice administrației publice centrale (de stat sau teritoriale) urmând a avea în vedere competențele date de cadrul de reglementare, respectiv competențele materiale administrative ale fiecărei autorității/instituții publice, în parte. ... 135. Pentru toate argumentele anterior expuse, răspunsul ce se cuvine a fi dat primei întrebări ce face obiect al celor două sesizări conexate va fi în sensul că unitățile militare fac parte din categoria autorităților/instituțiilor publice în cadrul cărora există obligația stabilirii de funcții publice, ca urmare a transformării posturilor de natură contractuală care presupun desfășurarea unor activități care implică exercitarea prerogativelor de putere publică. ... ...