Decizia CCR nr. 800/2020Punctul 10

10. Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă, în opinia exprimată în Dosarul nr. 956D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că diminuarea de patrimoniu suferită de entitatea ținută a acorda bunuri în compensare, deși nu este însoțită în prezent de o formă de compensare valorică acordată de stat, nu poate fi apreciată ca injustă, astfel încât să contravină prevederilor art. 44 din Constituția României. Astfel, acordarea de bunuri în compensare stabilită de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dar și prin prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, are un evident caracter reparatoriu, în raport cu foștii proprietari sau moștenitorii lor, reprezentând o modalitate de realizare a principiului echității afirmat prin dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 165/2013, fiind justificată de faptul că persoanelor îndreptățite (sau antecesorilor acestora) le-au fost preluate în mod abuziv propriile imobile, iar acestea au intrat după anul 1989, ca regulă, în patrimoniul entităților învestite cu soluționarea notificărilor. Există, prin urmare, o echivalență valorică între ceea ce a intrat anterior, prin preluare abuzivă, în patrimoniul statului, iar mai apoi (prin efectul reglementărilor legale specifice adoptate după data de 22 decembrie 1989) în acela al entităților învestite cu soluționarea notificărilor, pe de o parte, și bunurile atribuite în compensare în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, pe de altă parte. Prin urmare, instanța de judecată arată că, la nivel general și de principiu, din punct de vedere valoric patrimoniul acestor entități, înțeles ca universalitate juridică, își păstrează dimensiunea, intrarea și/sau ieșirea unor bunuri din patrimoniul lor, ca schimbări valorice intervenite în timp, neafectându-i dimensiunea valorică, atâta vreme cât echivalența valorică între bunurile intrate și cele ieșite este asigurată. ...