Decizia CCR nr. 764/2020Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în ceea ce privește sintagma „privind patrimoniul“, sunt neclare, imprecise și pot conduce la concluzia că orice hotărâre luată de consiliu, cu implicații patrimoniale, are nevoie de o majoritate de două treimi, prevăzută doar cu titlu de excepție. În opinia autorului excepției, noțiunea de „hotărâre privind patrimoniul“, fără a delimita, în concret, la ce elemente de patrimoniu (evaluabile sau neevaluabile în bani) și la ce operațiuni privind elementele de patrimoniu (acte de dispoziție, de administrare, de conservare) se referă, este contrară exigențelor de claritate și predictibilitate a legii impuse de reglementarea constituțională, putându-se ajunge ca o excepție să devină regulă, iar regula să devină inaplicabilă. Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, spre exemplu, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012. Autorul mai arată că prevederile legale criticate comportă o interpretare mult prea imprecisă, întrucât orice hotărâre a autorităților locale, inclusă în sfera alin. (1) al art. 45 din Legea nr. 215/2001 are implicații de natură patrimonială, evaluabilă în bani, fapt ce ar atrage în mod ipotetic competența de aprobare a majorității calificate de două treimi. ...