Decizia CCR nr. 890/2020Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 este lipsit de claritate și previzibilitate, întrucât aceste dispoziții legale generează incertitudine în ceea ce privește întinderea/delimitarea obiectului hotărârilor ce sunt supuse regimului majorității calificate de 2/3 prevăzute de textul de lege criticat, acesta fiind interpretat în mod divergent. Astfel, pe de o parte, dispozițiile anterior amintite pot primi o interpretare extensivă, având în vedere definiția extinsă a „patrimoniului“ prevăzută în noul Cod civil, efectele directe sau indirecte, echivoce sau neechivoce, de natură patrimonială ce ar putea fi identificate în cazul unei hotărâri adoptate de consiliul local, precum și protecția pe care legiuitorul ar fi urmărit să o asigure oricărui element evaluabil în bani regăsit în patrimoniile unităților administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 ar putea primi și o interpretare restrictivă, având în vedere doar efectele directe și neechivoce de natură patrimonială ale hotărârii adoptate de consiliul local, caracterul excepțional al majorității calificate de 2/3, ce urmează a se aplica numai unei sfere restrânse de hotărâri ale consiliului local, necesitatea păstrării fluidității actului de administrație. Din această perspectivă, dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în ceea ce privește sintagma „privind patrimoniul“, sunt neclare, imprecise și pot conduce la concluzia că orice hotărâre luată de consiliul local, cu orice implicații patrimoniale, oricât de îndepărtate și de echivoce ar fi, va trebui adoptată cu o majoritate prevăzută doar cu titlu de excepție. ...