Decizia CCR nr. 218/2022Punctul 13

13. Cu privire la dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, se susține, în esență, că, pe de o parte, aceste norme pot primi o interpretare extensivă, având în vedere definiția extinsă a „patrimoniului“ prevăzută în noul Cod civil și efectele directe sau indirecte, echivoce sau neechivoce, de natură patrimonială ce ar putea fi identificate în cazul unei hotărâri adoptate de consiliul local, precum și protecția pe care legiuitorul ar fi urmărit să o asigure oricărui element evaluabil în bani regăsit în patrimoniile unităților administrativ-teritoriale. Pe de altă parte, dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 ar putea primi și o interpretare restrictivă, având în vedere doar efectele directe și neechivoce de natură patrimonială ale hotărârii adoptate de consiliul local și caracterul excepțional al majorității calificate de două treimi, ce urmează a se aplica numai unei sfere restrânse de hotărâri ale consiliului local. Din această perspectivă, dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, în ceea ce privește sintagma „hotărâri privind patrimoniul“, sunt neclare, imprecise și pot conduce la concluzia că orice hotărâre luată de consiliul local, cu orice implicații patrimoniale, oricât de îndepărtate și de echivoce ar fi, va trebui adoptată cu majoritatea calificată. ...