Decizia CCR nr. 218/2022Punctul 12

12. Se susține că ambele poziții suportă o justificare juridică teoretică multiplă și se bazează pe principii ale dreptului și ale interpretării dreptului general acceptate, însă fără o delimitare clară. Cu alte cuvinte, textele legale comportă o interpretare mult prea imprecisă, întrucât, și doar cu titlu de exemplu, orice hotărâre a autorităților locale, inclusă în sfera de reglementare a alin. (2) al art. 45 din Legea nr. 215/2001 are implicații de natură patrimonială evaluabilă în bani. Cu titlu de exemplu, se arată că, în situația unei asocieri, reglementată de art. 45 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 215/2001, aceasta poate fi cu caracter comercial, adică cu scop lucrativ - precum înființarea unei societăți, conform Legii societăților nr. 31/1990 - sau fără scop lucrativ, respectiv participarea, în calitate de membru, la constituirea/înființarea unei asociații/fundații, conform Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații. În ambele situații expuse există anumite măsuri de natură patrimonială, implicate, precum aducerea unor bunuri mobile (sume de bani) sau imobile, cu titlu de aport la capitalul social [art. 7 lit. d) , art. 8 lit. d) din Legea nr. 31/1990] și patrimoniul inițial al asociației [art. 6 alin. (2) lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000]. Chiar dacă legea impune doar o majoritate absolută (50% + 1 din totalul membrilor consiliului local) pentru decizii de „asociere“, în același timp s-ar putea interpreta că, dată fiind implicația patrimonială pecuniară, ar fi necesară majoritatea cerută de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 215/2001. Or, o astfel de situație nu corespunde standardelor de claritate și precizie ale legii dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale. ...