Decizia CCR nr. 751/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Avocatului Poporului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile art. 8 alin. (3) -(9) din Legea nr. 136/2020 sunt contrare art. 147 alin. (4) din Constituție, raportat la prevederile art. 21 și art. 23 din același act normativ fundamental, precum și raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 458 din 25 iunie 2020. Astfel, susține că soluția legislativă referitoare la izolarea, prin efectul legii, într-o unitate sanitară sau o locație alternativă atașată unității sanitare, care nu reglementează și posibilitatea de a dispune, după caz, de către medici, direcția de sănătate publică sau judecători aplicarea unei forme mai puțin severe de izolare, așa cum este izolarea la domiciliu sau într-o altă locație aleasă, este o măsură extremă, de ultim resort. În raport cu prevederile Legii fundamentale și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 458 din 25 iunie 2020, această soluție legislativă apare ca neconstituțională în măsura în care exclude ca primă opțiune izolarea la domiciliu sau într-o locație aleasă. Nu sunt respectate nici exigențele referitoare la dreptul de acces la justiție și dreptul la apărare, întrucât judecătorul nu poate efectua testul de proporționalitate și să dispună, după caz, o măsură mai puțin restrictivă. Astfel, judecătorul are doar posibilitatea confirmării sau infirmării deciziei referitoare la măsura izolării sau a prelungirii izolării, în lipsa unei dispoziții legale exprese în acest sens. Totodată, consideră că legiuitorul trebuia să reglementeze procedura de așa manieră încât să ofere suficiente garanții pentru toate părțile implicate în acest proces și să asigure caracterul previzibil și coerent al legii. ...