Decizia CCR nr. 721/2020Punctul 123

123. A doua ipoteză (b) cuprinsă în art. 30 se referă la exercitarea de către inițiatorul proiectului a unor drepturi asupra unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate privată. Alin. (3) al art. 30 stabilește că, pentru toate terenurile afectate în mod direct sau indirect de orice tip de lucrare efectuată pentru realizarea proiectelor de infrastructură de transport rutier și feroviar, atât temporare cât și definitive, exercitarea dreptului de superficie, de uz și de servitute asupra imobilelor se face de drept, fără acordul prealabil al proprietarilor sau al altor titulari de drepturi, doar în baza îndeplinirii procedurii de notificare. În continuare, alin. (4) pornește de la premisa în care documentele aferente exproprierii se află în procedură de aprobare, conform legii, stabilind că în acest caz dreptul de superficie se va realiza în baza unei convenții încheiate prin negociere între proprietar și beneficiarul investiției/implementator, în baza unei proceduri ce urmează a fi aprobată prin ordin al ministrului transportului, infrastructurii și comunicațiilor, valoarea dreptului de superficie fiind suportată din bugetul de stat. Prin comparație cu alin. (3) , care prevede exercitarea de drept a dreptului de superficie, de uz și de servitute asupra imobilelor afectate de lucrări, fără acordul prealabil al proprietarilor sau al altor titulari de drepturi, cu condiția îndeplinirii procedurii de notificare, rezultă că alin. (4) vizează acele terenuri ce fac obiect al exproprierii, în privința cărora, până la eliberarea documentelor de aprobare, proprietarul și beneficiarul lucrării negociază valoarea dreptului de superficie. ...