Decizia CCR nr. 721/2020Punctul 124

124. Analizând coroborat alin. (3) și (4) ale art. 30, Curtea observă că nu se poate înțelege pe ce criterii se decide demararea procedurii de expropriere de la alin. (4) , care, potrivit art. 44 alin. (3) din Constituție, poate fi motivată doar de o cauză de utilitate publică, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, din moment ce alin. (3) are în vedere toate terenurile afectate de respectivul proiect de infrastructură, însă, în acest caz, dreptul de superficie, la fel ca dreptul de uz și de servitute, se exercită de drept, fără nicio despăgubire, fără acordul proprietarului, fiind suficientă doar procedura de notificare. Or, este de reținut, în acest context, că utilizarea cu titlu gratuit a acestor drepturi este specifică proprietății publice, și nu proprietății private, guvernate de regulile Codului civil. În plus, este greu de înțeles motivulpentru care proprietarul de teren afectat, care se încadrează în ipoteza de la alin. (4) , cu care statul, prin unitatea administrativteritorială, urmează să finalizeze procedura exproprierii și deci, potrivit legii, primește o dreaptă și prealabilă despăgubire, va putea primi despăgubiri (în baza convenției și a valorii negociate de comun acord) și pentru instituirea dreptului de superficie asupra aceluiași teren, în timp ce, potrivit alin. (3) , alți proprietari de terenuri afectate în aceeași măsură, dar care nu vor face obiectul exproprierii, nu vor primi nicio despăgubire, utilizarea dreptului de superficie, de uz și de servitute asupra imobilelor afectate de lucrări realizându-se de drept, fără acordul prealabil al proprietarilor sau al altor titulari de drepturi, exclusiv pe baza notificării (nici măcar prealabile). Mai mult decât atât, alin. (4) utilizează expresia „se poate institui un drept de superficie“, deci o posibilitate executată aleatoriu, fără niciun criteriu stabilit de lege, dar care oferă șansa obținerii unei despăgubiri. În atare condiții, persoanele care se află în ipoteza alin. (3) sunt în mod evident supuse unei discriminări negative de tratament juridic, fără nicio justificare obiectivă și rezonabilă, prin comparație cu cele ce se încadrează în ipoteza prevăzută la alin. (4) , în condițiile în care ambele categorii au calitatea de proprietari sau titulari ai dreptului de superficie asupra unui teren afectat de lucrări de interes public. Vocația proprietarilor de terenuri afectate de a primi contravaloarea dreptului de superficie este aceeași, iar în lipsa oricărui alt criteriu stabilit de lege, tratamentul juridic prevăzut de alin. (3) și (4) nu se justifică a fi diferit. Așadar, cele două texte, prin redactarea insuficientă sub aspectul stabilirii unor criterii clare pentru interpretarea și aplicarea lor unitară, creează premisele legale pentru încălcarea art. 16 alin. (1) și a art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție. În sfârșit, Curtea constată că nici în acest caz legiuitorul nu face nicio referire la legislația în vigoare aplicabilă exproprierii (Codul civil sau Legea nr. 255/2010, cu modificările și completările ulterioare), făcând ca textul analizat să fie dificil de integrat cadrului legislativ incident materiei. ...