Decizia CCR nr. 690/2020Punctul 13

13. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, arată că, fără a face o analiză a argumentelor invocate de reclamantă în susținerea acestei excepții, pentru a evita riscul antepronunțării pe fondul cauzei deduse judecății, menționează doar că într-o situație similară, prin Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, Curtea Constituțională a reținut cu privire la prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, în forma inițială, anterior modificării acestora prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011, că „indemnizația pentru creșterea copiilor reprezintă o prestație minimală de asistență socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susținere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecție a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situația scăderii cuantumului pentru al doilea și/sau următorii copii născuți din sarcini multiple în aceeași familie.“ De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că „scopul adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului. (...), copiii beneficiind, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.“ ...