Decizia CCR nr. 683/2020Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate Guvernul susține că legea criticată afectează, în mod ireparabil, proprietatea publică a statului, din patrimoniul căruia sunt transferate respectivele bunuri, fiind diminuată proprietatea publică a acestuia, garantată de art. 136 alin. (2) din Constituție. În acest context se arată că este necesară clarificarea regimului juridic al bunului în cauză, mai exact apartenența la proprietatea publică exclusivă a statului. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 406 din 15 iunie 2016), în cazul bunurilor care au fost declarate, prin lege organică, obiect exclusiv al proprietății publice a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, acestea vor putea fi transferate din domeniul public al statului în cel al unităților administrativ-teritoriale (și invers) printr-o lege organică. Totodată, art. 136 alin. (3) din Constituție reglementează bunurile care fac obiect exclusiv al proprietății publice, printre acestea regăsindu-se și „alte bunuri stabilite de legea organică“, utilizându-se astfel criteriul declarației legii. Mai mult, potrivit art. 286 alin. (1) din Codul administrativ, „Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituție, din cele stabilite în anexele nr. 2-4 și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin unul dintre modurile prevăzute de lege“. În același sens, potrivit pct. 10 din anexa nr. 2 la Codul administrativ, „infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele și lucrările de artă“ sunt menționate ca aparținând domeniului public al statului, iar art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române definește infrastructura feroviară ca fiind „ansamblul elementelor necesare circulației și manevrei materialului rulant, clădirile stațiilor de cale ferată, cu facilitățile aferente, precum și celelalte clădiri și facilități destinate desfășurării transportului feroviar“, delimitând categoriile infrastructurii publice a statului de cea a infrastructurii private a statului, precum și de cele ale infrastructurii feroviare interoperabile (care se poate conecta la infrastructura feroviară transeuropeană) și ale infrastructurii feroviare neinteroperabile (care nu poate fi conectată la aceasta, aferentă traficului local). ...