Decizia CCR nr. 406/2016Paragraful 10

8. În punctul de vedere transmis, Guvernul se referă la motivele cuprinse în sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României potrivit cărora terenul transmis nu este susceptibil de a face obiectul exclusiv al proprietăţii publice, nefiind expres menţionat la art. 136 alin. (3) din Constituţie, astfel încât acest bun, potrivit destinaţiei sale, poate aparţine fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, în acest ultim caz fiind incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza finală din Codul civil, raportat la art. 9 din Legea nr. 213/1998. Guvernul face următoarele observaţii: potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţie "fac obiect exclusiv al proprietăţii publice" nu doar bunurile expres menţionate în textul constituţional, ci şi alte "bunuri stabilite de legea organică". În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, lege organică, coroborate cu subpunctul 10 de la punctul I din anexa la această lege organică, "infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă", fac parte din domeniul public exclusiv al statului (neregăsindu-se la pct. II şi III din anexă). În acest sens, învederează că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 89/1999, adoptată ca lege organică, în componenţa infrastructurii feroviare publice, aflate în domeniul public exclusiv al statului, intră terenurile aferente liniilor ferate de circulaţie, precum şi terenurile de o parte şi de alta a axei căii ferate, care constituie zona de siguranţă a infrastructurii feroviare, acestea fiind necesare pentru amplasarea instalaţiilor de semnalizare şi de siguranţă a circulaţiei [art. 8 alin. (2) , art. 11 alin. (1) , art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998]. Or, din conţinutul legii trimise spre promulgare şi al anexei rezultă doar că terenul în cauză face parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea Ministerului Transporturilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. Aşadar, în măsura în care terenul ar face parte din infrastructura feroviară publică, atunci acesta ar aparţine domeniului public exclusiv al statului, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţie şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, fiind incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. În acest caz, legea în cauză, având ca obiect transmiterea de teren preconizată, aduce atingere art. 136 alin. (3) din Constituţie şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, fiind incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. De asemenea, având în vedere că legea în cauză nu are aplicabilitate generală, ci caracter individual, reglementând un caz particular, aceasta aduce atingere art. 1 alin. (4) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.