Decizia CCR nr. 658/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate încalcă libertatea individuală a persoanei, întrucât sancționează fapte ce nu sunt nominalizate ca fapte contravenționale prin lege. O faptă nu poate fi contravenție, dacă legea nu o prevede ca fiind faptă contravențională la momentul la care a fost comisă. Așadar, pentru a fi temei al aplicării sancțiunii contravenționale, fapta trebuie să fie nominalizată în lege ca fiind contravenție, nesocotirea principiului legalității înseamnă extinderea aplicării sale prin analogie, instituție care nu poate fi admisă într-un stat de drept, iar legea contravențională trebuie să fie scrisă, clară, strictă și să interzică extraactivitatea unei norme severe. Prin urmare, dispozițiile legale criticate constituie o îngrădire a libertății individuale și contravin imperativelor principiului enunțat, comportamentul interzis impus de către legiuitor prin lege, neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului, raționamente de natură să substituie normele juridice. ...