Decizia CCR nr. 655/2020Punctul 19

19. În această situație, devin incidente două ipoteze, ambele absurde și demonstrând lipsa de claritate și previzibilitate a normei criticate. În prima ipoteză, petentul formulează atât plângere prealabilă, cât și acțiune în contencios administrativ în termenul de 30 de zile, însă autoritatea administrativă invocă prematuritatea acțiunii în contencios administrativ, raportat la faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007 nu prevede un termen special pentru soluționarea plângerii prealabile, aplicabil fiind tot cel de drept comun (30 de zile). În cea de-a doua ipoteză, petentul nu formulează plângere prealabilă, ci acțiune în contencios administrativ, pentru a se încadra în termenul de 30 de zile, însă autoritatea administrativă invocă inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile reglementate, în continuare, de norma generală. Or, această situație contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind vorba de „situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii“, generate de neclaritatea și imprecizia utilizată de legiuitor în reglementarea, prin art. 5 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2007, a termenului special de exercitare a acțiunii în contencios administrativ. ...