Decizia CCR nr. 660/2020Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece interpretarea și aplicarea celor două texte de lege de către pârâtul Ministerul Afacerilor Externe (M.A.E.), cu ocazia stabilirii drepturilor salariale începând cu data de 1 ianuarie 2018, are un profund caracter discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile art. 16 din Constituție. A accepta interpretarea realizată de M.A.E. în momentul stabilirii drepturilor salariale ale reclamantelor-autoare ale excepției ar însemna recunoașterea existenței unei discriminări salariale între angajați având aceleași atribuții (de reprezentare a Statului Român, a interesului instituțiilor Statului), dar care ar putea fi remunerați diferit, doar pentru simplul fapt că își exercită aceste atribuții în cadrul unei instituții sau al alteia. Scopul legii nu este de a elimina discriminarea salarială doar dintre salariații care prestează muncă egală în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, ci din cadrul întregului sector bugetar. Prin urmare, interpretarea în sensul că majorarea de 15% se acordă doar la nivelul Administrației Prezidențiale sau al Secretariatului General al Guvernului este vădit contrară scopului urmărit de lege, pentru toate acele categorii de salariați care prestează muncă egală, având aceleași responsabilități, riscuri și nivel de complexitate a activității. Această concluzie se impune, cu atât mat mult cu cât statutul profesional al consilierilor de afaceri europene este unul special, conform art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2003 privind consilierii pentru afaceri europene. Orice remunerare suplimentară a activității unei categorii de personal, cum sunt în cazul de față consilierii pentru afaceri europene, ar trebui aplicată în mod orizontal tuturor acelor salariați care îndeplinesc condiția prevăzută de lege pentru respectiva majorare, indiferent de instituția unde aceștia își desfășoară activitatea. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și se arată că prin Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunțată în Cauza Driha împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat existența discriminării între reclamant și alte persoane care aparțineau aceleiași categorii profesionale. Autoarele excepției susțin că, în prezenta cauză, există o discriminare între persoane care se află în situații comparabile, neexistând o justificare din partea instituției publice angajatoare pentru a remunera diferit angajații aflați în situații identice. ...