Decizia CCR nr. 652/2020Punctul 22

22. În jurisprudența sa, cu privire la dispozițiile legale din Codul de procedură civilă referitoare la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii, făcând distincția între normele de procedură, de imediată aplicare, și normele de drept substanțial, Curtea a statuat că uzucapiunea, respectiv condițiile de fond (referitoare la condițiile posesiei) „vor fi guvernate de legea în vigoare la data începerii posesiei, iar procedura aplicabilă înscrierii dreptului va fi cea prevăzută de art. 1.050-1.053 din Codul de procedură civilă, atunci când cererea a fost formulată după intrarea acestuia în vigoare. În acest sens sunt și dispozițiile de drept substanțial cuprinse în art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.“ Totodată, Curtea a reținut că „este de principiu că valorificarea dispozițiilor de drept substanțial se face prin intermediul normelor de drept procedural, iar dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, el putând fi supus unor limitări sau condiționări, astfel încât să nu fie afectată însăși substanța dreptului.“ În acest sens, a se vedea, Decizia nr. 225 din 2 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 405 din 9 iunie 2015, și Decizia nr. 604 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 17 noiembrie 2015. ...