Decizia CCR nr. 646/2020Punctul 63

63. În aplicarea art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituție, Curtea a constatat, în cauza soluționată prin Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, că propunerea legislativă nu a fost însoțită de dovada solicitării informării Parlamentului de către Guvern, solicitare care ar fi trebuit să fie formulată de președintele Senatului, și nici de dovada că această informare a fost solicitată ulterior, pe parcursul derulării procedurii, de către președintele comisiei sesizate în fond (Comisia pentru muncă și protecție socială din cadrul Camerei Deputaților) în fața căreia au fost admise amendamente care impun modificarea prevederilor bugetului de stat (a se vedea paragraful 48 al deciziei menționate). Cu alte cuvinte, potrivit jurisprudenței Curții, obligația de a solicita informarea prevăzută de art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituție subzistă atât la momentul inițierii procesului legislativ, cât și ulterior, în cursul derulării acestuia, dacă sunt introduse amendamente cu implicații bugetare. Singura deosebire constă în titularii acestei obligații: președintele Senatului, la momentul inițierii procesului legislativ, și președintele comisiei sesizate în fond, pe parcursul derulării procedurii. O astfel de diferențiere este impusă chiar de textul art. 111 alin. (1) teza întâi din Constituție care menționează, în mod expres și limitativ, ca titulari ai obligației prevăzute de art. 111 alin. (1) teza a doua Camera Deputaților, Senatul sau comisiile parlamentare, prin intermediul președinților acestora. Evident, comisiile parlamentare nu pot fi decât comisiile sesizate în fond care au introdus amendamente cu implicații bugetare. ...